La răscruci de drumuri dinspre Zrenianin, Kikinda și Novi Bečej și așezat pe malurile lacului Rusanda, se află localitatea Melenci, un sat din partea de vest a Banatului Central. Această așezare emblematică, împovărată de istorie, migrări, tradiții și oameni cu suflet blând, a purtat titlul de ,,cel mai mare sat din fosta Iugoslavie”. Satul Melenci modern a fost înființat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1751) de coloniști din Pecica, Nădlac, Păuliș, Bogaroș, Șemlac, Cenad în localitatea pe care celebrul Conte Mersi a denumit așezarea ,,Melenci” – având provieniență de la cuvântul turcesc (mehlem – leac, medicament). Noua așezare a luat naștere pe locul unui prediu menționat în hărțile întocmite după ce Banatul a intrat în componența coroanei habsburgice. În locul respectiv a existat o localitate atestată încă din 1723 cu același nume, făcând parte pe rând din vărmeghiile Velikokikindski și Torontal.

Băștinașii au avut posibilitatea de a trăi într-o așezare sub numele de Melence, Melencze, Mellence, în timp ce numele actual „Melenci” a fost stabilit abia în 1922, la scurt timp după ce așezarea a devenit parte a Regatului Iugoslaviei. Creșterea rapidă a populației a dus și la extinderea așezării, așa că până la sfârșitul secolului al XVIII-lea satul era alcătuit din patru „sferturi” care mai există și astăzi: Srpkanj, Pavliš, Vlaškanj și Čontika. După un sfert de secol de la înființarea districtului imperial (Velikokikindski) în 1776, Melenci are aproape 1.800 de locuitori, urmând ca în următoarea jumătate de secol, numărul locuitorilor să crească la peste 5.000.

Această creștere va fi mai moderată, dar, în ciuda emigrării ocazionale și a epidemiilor în masă, extinderea localității să fie permanentă: în 1863 peste 6.500, în 1910 mai mult de 8.600, iar în 1921 chiar aproape de 9.500 de locuitori. Astfel, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Melenci devine, alături de Mokrin, unul dintre cele mai mari sate ale fostei Iugoslavii. Însă, de atunci numărul locuitorului este în constantă scădere. Conform recensământului din 2002, erau 6737 de locuitori (conform recensământului din 1991, satul avea 7270 de locuitori). Suprafața satului este de 16.511 hectare și aparține unuia dintre cele mai mari hotare sătești din Serbia. Există aproximativ 10.000 de hectare de teren arabil în Melenci. Majoritatea sătenilor, încă din vechile timpuri se ocupă de agricultură. Astăzi, localitatea Melenci este una modernă, cu infrastructruă bine dezvoltată, edificii reprezentative, biserică, școală, terenuri de sport, întreprinderi private și cei mai important, oameni buni și primitori. Din mulțimea datelor istorice despre localitate, o să vă prezint cele mai importante, legate de cele demografice și mai târziu și de două imporatnte perle arhitecturale și naturale din apropierea localității – Băile Rusanda și moara în vânt Bošnjak.

Dan MATA

Reportajul integral îl puteți citi în numărul 10 din 7 martie 2020