mizeria
A vorbi despre mizerie în actualitatea societăţii noastre de unii poate fi considerată drept o activitate tendenţioasă prin care cineva vrea să spună că nu am progresat, că nu trăim mai bine şi că am rămas în timp.

Totuşi, aceasta este realitatea noastră cruntă. E clar că am progresat şi noi, uneori cu viteza melcului, alteori în ritm decent. Odată cu noi a progresat şi lumea, democraţia s-a  împământenit pe planetă, iar cadrul legislativ, chiar şi universul, s-au mai schimbat. Problema este în mintea şi în ritmul nostru. Uneori am mers în pas cu lumea, alteori am rămas în spate. De decenii şi secole tot încercăm să sosim undeva, dar nu ajungem mai departe decât ne lasă creierul. Ne poticnim de cele mai mici obstacole, facem alegeri greşite, susţinem idei şi persoane nepotrivite, ne trădăm unii pe ceilalţi, ne minţim, furăm şi înşelăm, fără să observăm cât rău ne facem.

Dacă facem incursiuni în timp şi ne amintim de mizeria războaielor, ale inflaţiilor galopante care se calculau la nivel de oră sau chiar minut, de rafturile goale ale magazinelor însoţite de propaganda care încerca să ne convingă că trăim atât de bine încât puterile mondiale ne atacă fiind ghidaţi de invidie că nu trăiesc ca noi. Dacă facem o paralelă între ce a fost  şi momentul de faţă putem considera că am scăpat de mizerie, că trăim mai bine, bucurându-ne de pace. Uităm însă că au trecut  deja mai mult de douăzeci de ani, iar cei care s-au născut după acele vremuri nu ştiu de aceste paralele.

Nici nu au cum să ştie, dar nici nu le pasă. Nici nu trebuie să îi intereseze. De ce să ne argumentăm nereuşita actualităţii  cu greşelile şi problemele antecedenţilor noştri. Vremea trece, se schimbă lumea şi valenţele cuvintelor. Mergând înainte lumea stabileşte standarde noi, pe care noi tot încercăm să le atingem, dar nu prea reuşim.

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 20 din 18 mai 2019