Editorial

Moment de iluminare într-o realitate endemică

Moment de iluminare într-o realitate endemică

Cuvântul solidaritate este, în ultima vreme, poate cuvântul cel mai des folosit, alături de cuvântul înstrăinare. Din oameni au mai rămas doar trupurile, emoţiile, iar sentimentele frumoase parcă au dispărut cu totul și pandemia COVID doar a accelerat stingerea acelei scântei divine. Și tocmai în această vreme a solidarității, apartenenții minorității noastre parcă trăiesc o realitate endemică.

Polemicile din ultima vreme, publicate pe paginile săptămânalului nostru, ne dovedesc că se poartă o luptă aprigă între două grupări, ba chiar și mai multe. O luptă începută de 16 ani, dar care se pare că acum își va atinge apogeul. Fotoliul încă ocupat este o pradă aparent invincibilă, dar cine se va poziționa următorul pe el – este o întrebare care multora le dă bătăi de cap.

Cei 75 de ani înscriși cu litere negru și galben în colțul din dreapta al primei pagini a hebdomadarului ,,Libertatea” parcă nu lucesc în concordanţă cu adevărata valoare a acestuia. Anul 2020, care trebuia să fie unul îmbrăcat în haine de sărbătoare, s-a transformat în unul de coșmar. Jubileul a fost umbrit mai întâi de anumite schimbări bruște, apoi și de coronavirus.

În afară de sărbătoarea ,,în familie”, marcată în data de 27 mai a.c. în incinta sediului „Libertăţii“, când s-au împlinit 75 de ani de la apariția primului număr al săptămânalului nostru și câteva texte publicate în el şi dedicate acestui eveniment, festivitatea mult aşteptată a căzut complet în plan secund. Frișca de pe tortul aniversar s-a amânat pe toamnă, când vom afla și care va fi destinul Casei. La fel ca și în piesele de teatru, întrebări sunt multe, iar scenarii și mai multe. Și până nu se va ridica definitiv cortina de pe scena „Libertății“ noastre, praful care s-a tot depus, a început să se ridice. Din păcate, o asemenea instituție respectabilă și cu tradiție de aproape 8 decenii, a devenit un instrument al unui joc politic.

Dar, fiind un an jubiliar, hai să nu ne mai victimizăm pentru tot și pentru toate, să ne debarasăm de idei desuete, să ne lăsăm de intrigi, polemici și certuri inutile și să ne îndreptăm gândurile şi privirile spre viitor, căutând momente de iluminare. Acea rază de lumină care să ne permită să pășim ferm, curajos și cu demnitate. Să construim împreună ceva durabil, fără piedici, ,,prieteni” fățarnici și comploturi ale oamenilor complexați. Mă întreb: se poate crea o astfel de lume sau e doar o iluzie optimistă?

Teodora SMOLEAN

Editorial publicat în numărul 38 din 19 septembrie 2020