Fiecare dintre noi avem anumite activităţi care ne oferă satisfacţie. Monica Miclea este o tânără actriţă excepţională, care a decis să îşi dedice o parte din viaţă pe scenă. Are o pasiune aparte pentru teatru şi de fiecare dată când a urcat pe scenă a facut-o cu dăruire.

Monica Miclea s-a născut pe data de 14 aprilie 1988 la Novi Sad. A absolvit Liceul de Economie şi Comerţ din Alibunar. Deţine un atelier creativ, unde creează bijuterii, pictează cu cristale, foloseştetehnica de împistritură japoneză și franceză, se ocupă cu tehnica quilling şi face decoraţiunile pentru nunţi şi botezuri.

Locuieşte în Seleuş. Acolo a început să joace primele sale roluri şi să dezvolte o dragoste aparte faţă de teatru. Ghidată de tatăl ei Dimitrie Miclea, prima sa piesă a jucat-o la vârsta de 10 ani. A avut experienţa de a fi artistă încă din copilărie. Piesa s-a numit „Cuvântul” de Dimitrie Miclea.

După ce a terminat şcoala la vârsta de 21 de ani, Monica şi-a continuat pasiunea şi a urcat din nou pe scenă, participând la spectacolul „Visul unui clovn” unde a interpretat rolul feminin principal. A participat la Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina și a apărut în următoarele spectacole: „ Bună seara, domnilor clovni” (pentru rolul principal feminin în piesa aceasta a obținut locul III) şi „Aşteptând trenul care nu mai vine”. În anul 2013 a început să joace teatru pentru comuna Alibunar, cu spectacolul „Scandal în culise” având rolul principal feminin. Au urmat piesele: „Un scurt eseu de Matei Vișniec, „Epilog” „Soţia dumneavoastra are picioare păroase” şi „ Cu violoncelul ce facem”. Pentru prestaţia sa în acea piesă a fost premiată la Zilele de Teatru…” cu locul al II-lea. Anul acesta, încrezătoare, după un an de pauză, Monica a urcat din nou pe scena teatrului din Alibunar, interpretând două roluri concomitent în piesa „ Scandal în culise”. Premiată cu locul III pentru prestaţia sa de anul acesta, Monica se declară dezamăgită și foarte nemulțumită.

,,Teatrul este cea mai mare pasiune a mea, dragostea mea de când eram copilă. Toate spectacolele care le-am jucat sunt ca o scenă de iubire trăită cu multă patimă, ardoare, intensitate, dorinţă şi voluptate. Teatrul mă înalţă şi mă doboară. Din păcate, anul acesta m-a doborât. Sunt dezamăgită de faptul că munca mea nu a fost preţuită. Nu sunt unica nemulțumită.

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 8 iunie 2019