Un om simplu, dar mare după calităţile sale

În ziua de marţi, 21 ianuarie 2020, la Vârşeţ, pe neaşteptate a plecat la cele veşnice domnul Petru Şoşedeanu, om de cultură, cadru didactic şi secretar al școlii din Uzdin, om simplu, dar mare după calităţile sale, înzestrat cu un enorm bagaj de cunoştinţe de literatură şi limbă română şi cu o memorie de invidiat, ceea ce l-a ajutat foarte mult în elaborarea a trei foarte valoroase şi unice monografii despre cultura şi învăţământul din Uzdin. Începând cu anul 1978 a fost secretar al Clubului de Handbal „Unirea” din Uzdin. Pe domnul secretar, cum îi ziceau sătenii lui, l-au pasionat deopotrivă cărţile şi ziarele, astfel că până la adânci bătrâneţi era mereu în compania lor, o dovadă fiind şi impresionanta sa bibliotecă personală cu o mulţime de opere alese ale clasicilor literaturii române.

Petru Şoşdeanu s-a născut la Uzdin pe data de 17 ianuarie 1931, din părinţi ţărani. După absolvirea a 4 clase de învăţământ primar la Uzdin, în toamna târzie a anului 1942 (din cauza războiului, cursurile liceale au început în 10 noiembrie), Petru Şoşdeanu a devenit elev al Liceului din Vârşeţ – Secţia cu limba de predare română. În urma decesului neaşteptat al mamei sale în toamna anului 1946, el fiind şi de o fire firavă, după o pauză de un an (pentru a-şi reface sănătatea), şi-a continuat şcolarizarea la Liceul Mixt Român din Vârşeţ. În 1 octombrie 1960 a fost numit secretar al școlii din Uzdin, după ce anterior mai fusese angajat şi în alte organizaţii de muncă. Pe parcurs a absolvit Şcoala Pedagogică Superioară din Zrenianin, Grupa de limba şi literatura română, debutând ca dascăl în februarie 1973 (activitate desfăşurată timp de 10 ani, pe lângă funcţia de secretar, deţinută din 1960 până în 1991, adică în răstimp de 31 de ani).

A fost membru în redacţia „Bucuriei copiilor” (în două mandate) şi al Consiliului Editurii „Libertatea”, până aproape de ieşirea sa la pensie, în 1 noiembrie 1991. A fost şi colaborator al Institutului pentru Editarea Manualelor din Novi Sad, în calitate de recenzent. Ca secretar al școlii din Uzdin, s-a străduit totdeauna să acorde atenţie mai mare consemnării datelor importante, pentru ca generaţiile viitoare să se poată documenta despre cele întâmplate în trecut în această şcoală. Lui Petru Şoşdeanu i-a fost conferit Premiul „Žarko Zrenjanin” – nu însă în calitate de cadru didactic, ci pentru activitatea de peste 30 de ani de secretar al şcolii.

La câţiva ani după ieşirea sa la pensie, Petru Şoşdeanu a început să adune date despre activitatea teatrală la Uzdin. Munca lui s-a materializat prin apariţia monografiei „Activitatea teatrală la Uzdin” (Editura ,,Tibiscus”, Uzdin, 2002). După aceea a publicat monografia ,,Activitatea şcolară la Uzdin” (Editura Comunităţii Românilor din Serbia, Vârşeţ, 2007). Cea de-a treia monografie culturală pe care a scris-o este „Corul bărbătesc din Uzdin (1898-2008)”, care a văzut lumina tiparului la Editura „Libertatea” (Panciova, 2010), lucrare în care oferă date unice şi inedite despre începuturile dezvoltării primelor forme de cultură organizată la Uzdin şi evoluarea lor, odată cu trecerea timpului, în actualul Cămin Cultural „Doina”, autorul beneficiind şi de bogate consemnări lăsate de tatăl său, Iova Şoşdeanu, un foarte bun şi cunoscut dirijor de cor de la noi.

Petru Şoşdeanu a publicat epigrame, poezii dialectale şi articole despre unii scriitori români în periodicul ,,kCumpăna” din Uzdin. În anul 1990 a devenit unul dintre cei zece fondatori ai Societăţii Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin şi colaborator permanent al periodicului ,,Tibiscus”, în care publică articole din diferite domenii (date despre şcoală, epigrame, portrete de personalităţi marcante în cultura uzdineană – dascăli, preoţi şi alţii), o vreme fiind şi stilizatorul (lectorul) acestuia. Datorită colaborării cu S.L.A. „Tibiscus”, dumnealui şi soţia sa, doamna învăţătoare Aurora, au avut onoarea de a-i avea oaspeţi în casa lor pe distinşii Adrian Păunescu şi Vasile Tărâţeanu, mari poeţi contemporani ai literaturii române şi laureaţi ai Marelui Premiu „Sfântul Gheorghe” la Festivalul Internaional de Poezie „Drumuri de spice” de la Uzdin. În anul 1994 este prezentat cititorilor cu un mănunchi de epigrame în antologia ,,Epigramiştii români din Voivodina” de Costa Roşu şi apărută la Editura ,,Tibiscus” din Uzdin, iar în anul 2001 este inclus cu 12 epigrame în antologia ,,Satira şi umorul la românii din Voivodina” de Vasile Barbu, publicată de editurile ,,Augusta” din Timişoara şi ,,Tibiscus” din Uzdin.

De joi, 23 ianuarie 2020, Petru Şoşdeanu şi-a găsit odihna de veci în cimitirul Uzdinului. Fie-i ţărâna uşoară!

Vasa BARBU

Textul îl puteți citi în numărul 5 din 01 februarie 2020 al săptămânalului ,,Libertatea”