Respiră prin creație

Nikolina Nina Babić

S-a născut când a învățat cum să-și transforme gândurile în cuvinte, iar cuvintele în litere. Acum respiră prin creație. Aceasta este Nikolina Nina Babić, o artistă complexă, care stârnește respect și admirație.

„M-am născut la 20 aprilie 1990. Prenumele Nikolina mi-a fost dat împreună cu numele de familie Babić. Cu toate acestea, nici data, nici locul, nici numele, nu sunt autentice. Cine știe câte milioane de oameni poartă acest nume și câți dintre aceștia, în diverse părți ale lumii,  au aceeași zi de naștere? Totuși, în cazul meu este  autentic faptul că îmi trăiesc  viața prin creație și relații interpersonale”, mărturisește interlocutoarea noastră și adaugă: „Când v-ați născut într-un loc anume,  din care ați ,,absorbit” toate regulile sociale, este normal să conștientizați dimensiunea culturală, cea istorică și  frumusetea poporului din care faceți parte, astfel încât să înțelegeți și să iubiți în mod egal bogăția diversității culturale și istorice a altor națiuni. Tocmai această diversitate implantată în mintea și munca noastră, ne face  unici și umani.

Sufletul îmi vibrează atunci când îmi amintesc de reclamele de pe panouri și bilborduri, pe care mi le-am imaginat ca fiind titlurile unor povești. Una dintre cele mai mari realizări în viața mea a fost să descoper puterea cuvântului scris.  Aceasta s-a întâmplat la Vârșeț, orașul în care am început să învăț, să mă încadrez în societate și să îmi descoperă unicitatea.  Primele gânduri a le-am scris în jurnal. În anul 1999,  în timpul bombardamentelor, am decupat și lipit articole din ziare. Jurnalele se înmulțeau pe măsură ce creșteam.  Acum mă bucur că mi-am descris toate etapele vieții. Este un lucru valoros  pentru mine.  Podul semidistrus dinspre Novi Sad m-a inspirat să scriu despre distrugera umană, dar și despre  importanța podurilor. Am fost elevă în clasa a V-a a școlii elementare și am participat cu lucrarea „Podurile” la  concursul inițiat de poeta Mira Alečković. Am primit premiul III. Atunci am învățat că trebuie să împart cu alții ceea ce scriu. Au urmat alte concursuri, mențiuni și premii. Amintesc  lucrarea „Jurnalul imaginar al lui Mihajlo Pupin” (2014). Au lipsit resurse financiare pentru ca această lucrare să transpusă într-un film de scurt metraj. Societatea pentru Unitatea Sârbo-Rusă „Titel” mi-a oferit premiul I pentru lucrarea în proză „Umbrele pe piatră”,  publicată în revista „Titelteka“ în 2014. Sunt recunoascătoare pentru aceste premii, dar nu ele mă motivează.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 2 martie 2019.