Periscop local - Vârşeţ

NOSTALGIA VREMURILOR TRECUTE

NOSTALGIA VREMURILOR TRECUTE

Tradiții și obiceiuri la Vlaicovăț

Tradiții au existat dintotdeuna, doar că ele  se schimbă neîncetat și se adaptează  vremurilor noastre. Din cele mai vechi timpuri există diferențe între viața la orașe și la sate; dar  satele încep să semene cu orașele și își astfel  pierd autenticitatea.

Această poveste o dedicăm tradițiilor și obiceiurilor, iar protagoniștii sunt locuitorii din  Vlaicovăț. Acest sat din apropierea orașului Vârșeț există încă din anul 1597 și este specific după multiculturalitate. Pe lângă istorie bogată Vlaicovățul  are și tradiții interesante care s-au transmis de la o generație la alta.  Chiar dacă în trecut satul nu a arătat așa frumos, străzile nefiind asflatate, relațiile interumane au fost mai strânse. Canalul Dunăre-Tisa-Dunăre nu a existat, așa că peisajul a fost  diferit. Vecinii s-au ajutat mai mult unii pe alții. Oamenii au muncit împreună și astfel  și-au făcut prieteni devotați. Tinerii au lucrat și ei de la o  vârstă fragedă. Au păzit bobocii sau oile. Școala a fost pe  plan secund. Băieții s-au concentrat pe  munca la câmp, iar fetele s-au orientat pe  treburile gospodărești. Unii au abolsvit patru clase, alții opt… Fetele au învățat să gătească, să facă curat, să croșeteze, să-și păzească frații mai mici. Cel mai în vârstă membru al familiei a rămas acasă, iar ceilalți au mers la câmp. Se făcea săpun de casă cu care se spălau rufele. Pâinea la fel se făcea acasă.

Copiii găseau timp și de joacă. Băieții se jucau cu prăștii, pistoale din lemn, arc și săgeată. Fetele își făceau păpuși din pânză cu  rochii frumoase. Jocurile comune erau „De-a v-ați ascunselea” și „Baba oarba”.

Teodora MILENTIJEVIĆ

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 26 septembrie 2020.