Casa românească

Novac, de origine din Coștei, cu domiciliul în Elveția

Novac, de origine din Coștei, cu domiciliul în Elveția

Dor de satul natal…

În ediția de săptămâna aceasta ne-am propus să prezentăm o poveste despre curaj, ambiție și, nu în ultimul rând, despre puterea miraculoasă a dragostei.

Prin labirintul cuvintelor ne va conduce Gheorghina Novac, poetă, pictoriță și scriitoare despre a cărei  viață se pot scrie romane.

În  fragedă copilărie Gheorghina s-a stabilit cu familia în Elveția, dar a rămas cu dorul de Coșteiul ei drag.  Nu va uita  copilăria frumoasă petrecută aici, primii ani de școală, colegii, prietenii, vecinii pe care i-a „împachetat” într-un colțișor de suflet și cărora le dă dreptul la viața atunci când o cuprinde nostalgia și se lasă purtată de amintiri.

Cu emoție și sinceritate, Gheorghina se întoarce în copilărie. Povestea se scrie de la sine: „Îmi amintesc de parcă a fost ieri, deși au trecut cinci decenii.  Mama mea, căutând un trai mai bun, a  plecat în Elveția. A fost 20 aprilie 1969. S-a stabilit acolo, iar după un an a plecat și tata. În preajma Crăciunului,  la 17 decembrie 1971, mi-am luat și eu rămas bun de la satul natal.

Ziua de 3 ianuarie a anului 1972 a fost foarte importantă pentru mine. M-am înscris la școala de limbă germană. Trebuia să învăț foarte mult. Mi-a fost greu și adesea am plâns. Am crezut că niciodată nu voi învăța germana, dar iată că peste ani  am  scris volumul de debut în  această limbă. Norocul meu a fost că am avut o învățătoare bună, o italiancă. M-a învățat mai întâi limba ei maternă  și apoi limba germană.

Am terminat  școala generală până la clasa a IX-a, iar ulterior am absolvit școala de comerț. M-am angajat la o întreprindere. Am lucrat pe post de dactilograf  la rețeaua de distribuire a cărților în întreaga țară”, mărturisește Gheorghina.

Poveste despre curaj, ambiție și dragoste

La doar 17 ani Gheorghina a întâlnit marea sa dragostea. Era elvețian.  S-au distrat trei ani.  „Destinul s-a jucat cu noi! Într-o seară de sâmbătă  am mers împreună la o petrecere organizată de minoritatea sârbă din Elveția. Un valah s-a îndrăgostit de mine și nu mai puteam  să scap  de el. Nu m-a interesat, pentru că eu aveam alături sufletul pereche, însă după câteva zile  a venit cu părinții săi la familia mea  să mă ceară în căsătorie. I-am întrebat  cum e posibil așa ceva pentru că aveam deja prieten.  Am ieșit din casă, dar părinții și sora mea m-au logodit fără  să știu. Au insistat să mă căsătoresc cu valahul pentru că era  din părțile noastre. Eram  tristă, singură într-o țară străină. Nu puteam să mă opun. Am pus punct relației mele cu elvețianul și am făcut după placul părinților.  M-am căsătorit și la  23 de ani am devenit mamă.

O ador pe  Tanja care  mi-a dăruit trei nepoței adorabili. Ea a fost singura rază de lumină în viața mea.

 O căsnicie care nu este întemeiată pe dragoste este sortită eșecului. Din cauza neînțelegilor pe care le avusem cu soțul am divorțat după șase ani și m-am mutat cu fetița mea într-o locuință. Am trăit liniștite.

După un an am venit la concediu în Serbia. Părinții mei au cumpărat o casă în fază de reconstrucție  pe strada Branka Radičevića  din Vârșeț.  Astfel l-am cunoscut pe cel care avea să îmi devină soț. El a insistat să ne căsătorim, însă eu am refuzat. Voiam să vină la mine în Elveția, să ne cunoaștem mai bine.

Nici în cea de-a doua căsnicie nu am fost  fericită. Am trăit împreună nouă ani. Mi-au rămas  două comori, băieții Dejan și Nenad.

Între timp m-am perfecționat pe plan profesional.  Am început să lucrez la spital pe post de infirmieră. În anul 1990 m-am specializat în medicina naturistă.  Mi-am dorit să deschid un cabinet particular, dar am trecut prin multe dificultăți după divorț și am renunțat la acest gând.

M-am angajat la spitalul din Schaffhausen și mi-am crescut singură copiii. Nu a fost ușor, dar cu credința în Dumnezeu am reușit să îi scot pe drumul cel bun.  Dragoste adevărată, sinceră  am găsit doar la copiii mei.

În anul 2000 m-am mutat la Basel și am început să trăiesc doar pentru odraslele mele.

Nepoții și pasiunile dau ritm și farmec vieții

Denis STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 46 din 14 noiembrie 2020