Editorial

O lecție a vieții

O lecție a vieții

Deși ne-am obișnuit cu ideea că anul acesta Paștele îl vom petrece acasă, după ce autoritățile ne-au interzis să ieșim afară patru zile, sunt sigură că sărbătoarea ne va rămâne întipărită în minte pe vecie. Ca și în 1999, pe timpul bombardamentelor, nebunia s-a lungit. Se pare că acest virus, greu de răpus, a luat și o parte din noi.

La fel ca în basme, viața nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești și dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va arăta, cu pași uneori lenți și nemiloși, sfârșitul; sfârșitul însemnând suspendarea planurilor, dar pentru unii și moartea. Nu, viața nu te întreabă niciodată nimic.

Chiar și planul bine pus la punct se zdruncină, iar viața îți dă un test de supraviețuire, o lovitură și te lasă să te descurci. În acel moment apar diverse opțiuni, toate sub formă de lecții. Unele sunt mai dure, altele mai ușoare, dar toate te schimbă în așa măsură încât nu te mai recunoști.

Se pare că așa va fi și când se va termina capitolul ,,Coronavirus”. Până în momentul de față boala a luat peste 170.000 de vieți, la nivel global fiind infectate peste 2.500.000 de persoane. În timp ce la Washington se polemizează dacă sursa virusului este laboratorul din Wuhan, în Statele Unite ale Americii fiind înregistrate cele mai multe decese (peste 42.500), pentru muritorii de rând acest fapt nu contează.

Poate acest inamic invizibil este doar un mesaj apocaliptic prin care ni se transmitenoi înșine suntem vinovați din cauza comportamentalui nostru față de natură. S-ar putea să fie o revoltă. Milioane de oameni au intrat în șomaj tehnic. Alții și-au pierdut familia. Avem restricții de circulație. Viața tuturora a luat un alt curs. În aceste condiții, întrebările precum cine este vinovat, de ce și cum a început nu mai au niciun rost.

Chiar dacă am pierdut unul dintre cele mai valoroase drepturi – libertatea de mișcare, deși stăm mai mult izolați în casă pe toată perioada stării de urgență, trebuie să privim altfel lucrurile. Izolarea are și avantaje. Cu toții avem nevoie de aer și de spațiu, unul doar al nostru.

Izolarea mai poate însemna și claritate, mai multă liniște interioară, fără cheltuieli inutile, timp pierdut în mașină sau transport, mai mult timp petrecut cu familia, fără haine cumpărate pentru compensări emoționale, mai puține lipsuri materiale, viață mai degajată, uimire față de câte ascunde interiorul casei și câte se pot face dacă ai timp liber, copii relaxați și bine dispuși, joacă…

Anul acesta COVID-19 a împiedicat zeci de mii de credincioși din țară să asiste la serviciul divin al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Nu ne-am bucurat de lumina Învierii, dar am avut parte de o vacanță (cel puțin de ea se bucură o parte dintre noi).

Trebuie să o luăm drept încă o lecție a vieții din care am învățat să fim mai lucizi, o perioadă în care am reînvăţat să preţuim lucrurile simple din jurul nostru, cele pe care le avem sau pe care ne putem baza în aceste momente greu de suportat.

Să sperăm că și această perioadă dificilă se va termina în curând și că vom ști să prețuim adevăratele valori, natura și relațiile interumane; cu alte cuvinte, viața.

Teodora SMOLEAN

Editorial publicat în numărul 17 din 25 aprilie 2020