Cele mai des întâlnite obiceiuri la sârbii din România sunt concentrate în anotimpul iarna, când țăranul nostru a curățat și a uns deja cuțitele plugului, a aprins focul și se poate lăsa purtat de fantezie…

Obiceiurile de iarnă se practică cu prilejul sărbătoririi Crăciunului și sunt sărbători anuale în care se întrepătrund și se identifică laicul și religia. Acestea sunt obiceiuri care încep cu sărbătorile care preced Crăciunului (Sfânta Varvara, Sfântul Ignatie, „Tucindan”, Ajunul), sărbătoarea de trei zile a Crăciunului și sărbătorile de după Crăciun (Anul Nou – Sfântul Vasile, Boboteaza).

Fie mari sau mici, toată lumea așteaptă cu bucurie imensă Crăciunul. Îl așteaptă pentru că este zi de sărbătoare, pentru că reprezintă Nașterea Mântuitorului, sfârșitul unui post lung și pentru că… Crăciunul este o bucurie unică.

Acel grâu fiert se îndulcește cu miere sau cu zahăr, se cădește și se dă la vecini de pomană, pentru sufletele morților. Grâul ce a rămas, îl mănâncă familia. (Iată şi aici întâlnim cultul morților).

În unele sate (Sempetar, Saravola, Čanad), gospodina seamănă grâu într-un bol rotund, pentru a încolți și a crește verde de Crăciun.

În ultima vreme, biserica marchează încă două sărbători „Detinjica” (sărbătoare menită copiilor) și „Materice” (sărbătoarea femeilor și a mamelor). Nu ne amintim să se fi practicat astfel de obiceiuri în trecut.

Postul Crăciunului – începe cu șase săptămâni înainte de Crăciun. În acea perioadă se consumă alimente de post. Acum foarte puțin oameni postesc pe întreaga durată a postului. Majoritatea țin post doar în Ziua de Ajun (post negru – fără mâncare și apă).

Sfântul Igantie (2 ianuarie) – este un praznic aproape necunoscut și uitat.

Și noi, copiii, după ce am ascultat această poveste și am spart nuci, am adormit la lampă, cu dorința vie ca de Crăciun să fie cinste și dreptate.

Tucindan” – este ziua în care toată lumea are grijă să nu greșească și să fie bătută. Carnea de pasăre este sacrificată pentru ciorba de Crăciun, iar unii sacrifică porcii. Alții frământă aluatul pentru ceremonii (colăceii de post pentru colindători, colacii numiţi „zdravlje” pentru cina de Ajun, colacul cel mare de Crăciun…).

Ziua Ajunului – deja reprezintă începutul Crăciunului.

Încă din zorile zilei, prin sat merg „položnici” (primii oaspeţi sosiţi) care întâmplător sau intenționat intră în casele gospodarilor. Gospodina (găzdărița) îl invită pe primul oaspete să se aşeze pe o pernă, iar deasupra capului lui cerne boabe de grâu, porumb şi fasole și imită puii, mieii, purceii, apoi îl cinstește cum se cuvine şi îl dăruieşte (cu bani, hrană și unele piese de îmbrăcăminte). Dis-de-dimineață, femeile întind aluatul pentru pâine și colacii de ceremonii, pe care l-au frământat de cu seară.

Se fac colacii albi (de post) pentru colindători, colacul mare de Crăciun, pe care îl împletesc, ca să fie înalt și rotund şi îl împodobesc cu trandafiri din aluat și nuci, apoi urmează colacii numiţi „zdravlje”, copţi şi presăraţi cu miere, după aceea se fac boii care înconjoară jugul, soarele și luna, curtea cu păsări și animale, iar în centrul curții gazda (gospodarul).

Rar cine își mai amintește că bunicile au făcut pentru copii şi figuri din noroi de cioban cu oi, de care au lipit lână și hârtie colorată, cu scopul de a avea un an bun, masă îmbelșugată, curtea și grajdul plin…

Pe parcursul întregii zile se ține post, iar pentru cină se pregătesc mâncăruri specifice: ciorbă de fasole de post și fasole groasă (sungalia, papula), tăiței cu mac, prune fierte, varză acră fiartă (alături de fasole).

Și într-adevăr, toate acele mâncăruri au un gust special!

Lângă lumânare se află și o crenguță de măr, legată cu lână roșie pentru noroc. Membrii familiei stau în jurul mesei, iar cel mai în vârstă rostește Tatăl nostru”, toți îşi fac cruce şi rostesc: Doamne ajută!” și începe cina. Bucata de colac numit „zdravlje”, care se află lângă farfuria fiecăruia, se mănâncă obligatoriu, ca toţi să fie sănătoși pe tot parcursul anului. Lumânare se sting în boabele de cereale și se ghicește dacă va fi an bun.

Vesela se adună în mijlocul mesei, pentru că nu este permis să se spele până a doua zi.

Se așteaptă colindătorii. Acum la colindat merg doar copiii, dar înainte au mers mai mult grupuri, tineri și însurați. Se dăruiesc cu: bani, dulciuri, prăjituri, mere, nuci, o bucată de cârnați, vin, rachiu…

Colindătorii tinerii și adulții colindau cu colinde precum Nașterea Domnului Hristos”, „Dumnezeul nostru” și „Gloriosul oraș al Betleemului”.

Până la sfârșitul secolului trecut, copiii au mers cu preotul din casă în casă cu „Steaua” și „Magii”, dar a existat și un obicei numit „Curke” (cioc de lemn, balansoar), care trebuia să provoace râsete și glumă.

În unele sate. „badnjak”-ul (lemn sau creangă de stejar) nu s-a aprins (nu ne amintim da așa ceva). În alte localităţi, de exemplu la Čanad, se pune în cuptor un lemn mai mare, care arde până în zori. Acesta a avut rolul de „badnjak”. A-l aprinde în jurul bisericii, este cel nou obicei la noi și se practică în localități mai mici.

Bradul împodobit la fel reprezintă ceva nou, un obicei preluat de la catolici și datează de peste jumătate de secol.

Crăciunul se sărbătorește trei zile (7, 8 și 9 ianuarie), se merge la biserică, la slujbă și se fac pregătirile pentru masa de Crăciun. Membrii familiei și localnicii se salută cu: „Hristos S-a Născut! Adevărat S-a Născut!”

În prima zi de Crăciun, gospodina nu merge la biserică, rămâne acasă și pregătește masa și česnica“ (un fel de prăjitură tradițională sârbească ce se pregătește la Crăciun). Și în zilele de azi, în fiecare casă se prepară „česnica“. La noi „česnica” este alcătuită din 9-10 foi subțiri, nuci măcinate, miere, zahăr, stafide și, bineînțeles, un ban.

Česnica“ s-a pregătit în prima zi de Crăciun, înainte de Sfânta Liturghie (Čanad, Arad-Gaj). În alte părți s-a pregătit în prima zi de Ajun și a fost împărțită în ziua de Crăciun (Ketfelj, Nađafala, Varjaš), iar în alte locuri de Revelion (Knez, Felnak, Monšotor).

Masa de Crăciun este alcătuită din supă de pasăre sau de vită cu tăiței, carne fiartă, cartofi și sos, friptură de porc şi de pasăre, cârnați, cartofi (părjiți, piure), hrean, salată, prăjituri mărunte și tort.

Anul Nou (Crăciunul Mic, Sfântul Vasile, Sfântul Vasile Mare)

S-a mers la biserică, unde la finalul slujbei preotul a prezentat un raport despre numărul celor născuți, cununați și decedați.

Masa de prânz este compusă din: supă, dar nu din carne de pasări, pentru că păsările de curte scormonesc pe loc, ci din carne de vită, porc sau oaie, pentru că oaia întotdeauna grăbește înainte, apoi friptură de porc, prăjituri dulci și vasiljica”.

La mulți ani!

Javorka Markov Jorgovan, România

Articolul integral îl puteți citi în numărul 52-01 din 28 decembrie 2019 – 4 ianuarie 2020