În focar / interviu

P.S. LUCIAN MIC, EPISCOP DE CARANSEBEȘ – Sensul Învierii este lumina

P.S. LUCIAN MIC, EPISCOP DE CARANSEBEȘ – Sensul Învierii este lumina

,,Pentru noi creștinii de astăzi Paștile înseamnă ieșirea de sub robia și stăpânirea morții și responsabilizarea morții ca drumul nostru spre Înviere. Noi ieșim din moarte prin Paști spre Înviere pentru că această cale ne-a fost făcută accesibilă de Dumnezeu-Omul care a murit și a înviat, dând un alt sens vieții omenești”, transmite în interviul acordat în exclusivitate săptămânalului nostru, părintele Lucian Mic, episcop de Caransebeș, în numărul de Sfintele Sărbători de Paști, totodată am apelat la Preasfinția Să să clarifice anunmite nedumeriri legate de această importantă sărbătoare. Preasfinția Sa ne îndeamnă să nu ne pierdem credința în Dumnezeu.

1. „Paște” sau „Paști”. Vă rugăm să ne clarificați această dilemă de ordin lingvistic și nu numai de ordin lingvistic, care este semnificația acestui cuvânt?

– Semnificația acestui cuvânt pleacă din tradiția iudaică de la sărbătoarea ce are legătură cu ieșirea poporului evreu de sub stăpânirea egipteană. Cuvântul paști vine din ebraicul pscha, care înseamnă trecere, adică trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, atunci când a ieșit de sud stăpânirea egipteană și reașezarea poporului evreu în calitatea de popor liber. Pentru noi creștinii de astăzi Paștile înseamnă ieșirea de sub robia și stăpânirea morții și responsabilizarea morții ca drumul nostru spre Înviere. Noi ieșim din moarte prin Paști spre Înviere pentru că această cale ne-a fost făcută accesibilă de Dumnezeu-Omul care a murit și a înviat, dând un alt sens vieții omenești, adică viața care nu merge spre moarte, ci cu moartea pe moarte călcând ne scoate din această robie a morții și ne duce spre Înviere.

2. Paștile este Sărbătoarea Învierii, a miracolului, a luminii și iubirii divine… În ce constă acest miracol?

– Acest miracol constă că Învierea o sărbătorim la modul prezent, iar pentru noi această sărbătoare nu reprezintă doar o rememorare a celei mai importante minuni din istoria omenirii. Această sărbătoare este actualizată în fiecare an, mai mult, în fiecare duminică la Sfânta Liturghie. Ea este sărbătoare a luminii pentru că lumina este asociată cu viața, este sărbătoarea iubirii pentru că aceasta s-a născut din iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu Care primește trupul omenesc, moare cu acesta și înviază tot cu acest trup omenesc pentru a ne arăta și nouă cum trebuie să pătrundem taina Învierii. De aceea sărbătoarea Învierii nu este un miracol, ci este o taină care reprezintă sensul vieții noastre creștinești. Dacă în această lume suntem copleșiți de multe ori de lipsa de sens, minunea Învierii este de fapt sărbătoarea sensului vieții noastre.

3. Apariția luminii la Sfântul Mormânt din Ierusalim în noaptea de Înviere, a Paștelui ortodox, este un miracol care se petrece în fiecare an. Acest foc imaterial care poate fi atins fără să ardă este un miracol care nu poate fi negat de nimeni. Dacă toate acestea, și multe altele, se petrec aievea în fața ochilor noștri, de ce credința omului în Dumnezeu nu este pe măsura dragostei lui Dumnezeu față de om?

– Virtutea credinței nu poate fi desfăcută de virtutea dragostei, la fel cum virtutea iertării nu poate fi disociată de virtutea dragostei. Ne aducem aminte de o femeie păcătoasă care vine la Iisus, plânge și-I șterge cu lacrimile picioarele, iar Mântuitorul dă o sentință foarte importantă pentru înțelegerea noastră și spune: „Iertate sunt păcatele ei cele multe căci mult a iubit”. Orice minune în viața noastră nu poate să aibă un sens dacă nu este încărcată de acest vitalizant sentiment și anume sentimentul iubirii. Dacă minunea de la Ierusalim rămâne doar un miracol de neexplicat este insuficient ca dragostea lui Dumnezeu să se materializeze în noi, aceasta pentru că Dumnezeu nu are în El nimic magic, ci totul este real. Dacă ne uităm în Vechiul Testament atunci când Moise vorbește cu Dumnezeu, rugul care ardea nu se mistuia, ceea ce ne arată că dragostea lui Dumnezeu nu arde, ci ea ne luminează și focul de la Ierusalim nu este un foc care arde ci este unul care luminează, petru că de fapt sensul Învierii lui Hristos este lumina pe care El o duce în cel mai întunecat loc din omenire. Această lumină rămâne în noi în măsura în care noi înțelegem că lumina lui Hristos este dragostea materializată și exprimată către oameni. Așa cum spunea părintele Stăniloae că lumina lui Dumnezeu, adică energia necreată ce emană din Dumnezeu este zâmbetul Lui către oameni, iar lumina de la Ierusalim tocmai aceasta este.

4. De ce în tradiţia ortodoxă Sfintele Paşti este sărbătoarea cea mai importantă, în timp ce în Occident se sărbătoreşte mai mult Naşterea Domnului?

– Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos este sărbătoarea centrală a creștinismului. Este foarte greu într-o lume care este dominată de plăcere să putem sărbători un eveniment care este dominat în prima parte a lui de durere, pentru că sărbătoarea Paștelui nu poate fi potențată pe deplin fără să trecem mai întâi prin momentul durerii, iar acest moment este simbolizat de cele 40 de zile de post la care se adaugă săptămâna patimilor, iar săptămâna patimilor este una de nevoință. În Biserica Ortodoxă sărbătorim Paștile la modul deplin pentru că ea este cea care dă sens întregului creștinism. Ce ar fi însemnat, de pildă, dacă Domnul Iisus Hristos s-ar fi născut în ieslea Betleemului, dar nu ne-ar fi răscumpărat? Nu ar mai fi existat un Mântuitor deplin pentru noi. Deci, ceea ce dă sens și sărbătorii Nașterii este această sărbătoare a Învierii, care adeverește la modul plenar activitatea Mântuitorului, începută încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, activitate care culminează cu străpungerea morții, străpungere care ne-a dat nouă șansa să devenim biruito ri asupra acestui non-sens.

5. Cum şi cât timp se sărbătoresc Sfintele Paşti?

– În mod liturgic Sfintele Paști se sărbătoresc începând din Sâmbăta Mare, când săvârșim Liturghia Sfintei Învieri unită cu Vecernia, 40 de zile până la Înălțarea Mântuitorului, fiind perioada în care cântăm „Hristos a înviat din morți” de trei ori înainte de fiecare slujbă și în această perioadă ne și salutăm cu acest salut, „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”. În mod duhovnicesc, în mod lăuntric și în mod deplin, noi trăim această sărbătoare în fiecare zi, pentru că sărbătoarea Învierii lui Hristos este sensul fiecărui creștin. Unul dintre sfinţii părinții avea o modalitate frumoasă de a exprima acest adevăr, salutând pe toată lumea, în fiecare zi, astfel: „Hristos a înviat, bucuria mea!”, ceea ce înseamnă că această sărbătoare o sărbătorim în fiecare moment al vieții noastre. Ea este cea care ne responsabilizează pentru viața de aici și ne dă sens pentru viața de dincolo.

Teodora SMOLEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 17-18 din 27 aprilie – 4 mai 2019