Paştile sunt  cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. În această zi,  familia se reunește acasă pentru ca împreună, cu bucurie, pace sufletească și speranța în prosperitate să proslăvească Învierea Mântuitorului.

În orice colț de lume, Învierea Domnului este sărbătorită conform tradițiilor și obiceiurilor locale. La poporul român, această sărbătoare este plină de tradiții, obiceiuri și semnificații străvechi. Acestea diferă de la o regiune la alta, însă esența și caracteristicile generale sunt aceleași. În spațiul nostru, al românilor de pe aceste meleaguri, Învierea Mântuitorului este zi de mare sărbătoare, tradițiile, obiceiurile și semnificațiile fiind aceleași, consemnându-se mici variații lăsate de amprenta locală.

În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii este marcat de  postul de şapte săptămâni, perioadă în care se tinde spre purificarea corpului și sufletului. Sfintele Sărbători de Paști încep  cu Floriile, care au loc în duminica din fața Marii Sărbători a Învierii Mântuitorului. Duminica Floriilor este ziua în care creștinii celebrează intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim însoțit de cei 12 apostoli ai săi, unde a fost aclamat de locuitorii orașului și întâmpinat cu crengi de măslin. Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazar, zi în care Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr la patru zile după ce a murit. Sâmbăta lui Lazăr din ajunul sărbătorii Floriilor mai este cunoscută și ca Moșii de Florii, când se face mâncare de post și se dă de pomană de sufletul rudelor decedate. Ziua de Florii este și sărbătoarea celor care poartă nume de flori.

La români, de Florii credincioșii aduc de la biserică ramuri de salcie, care sunt sfințite după săvârșirea Sfintei Liturghii, când preoții citesc rugăciuni de sfințire a salciei, purtând în mâini ramuri înmugurite și lumânări aprinse, ca simbol al biruinței vieții asupra morții, știut fiind faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

După slujba de sfințire, fiecare credincios primește crenguțe de salcie pe care o duce acasă și o pune la icoane, în porțile caselor, la intrarea în casă, la cotețele animalelor pentru ca ograda, gospodăria și membrii familiei să fie protejați de rele, asigurându-se prosperitatea și belșugul. Cu această ocazie,  este înlăturată crenguța de salcie pusă la icoană  anul trecut, locul ei fiind luat de crenguța sfințită adusă de la biserică. În acest fel, gospodăria  este protejată pe întreg parcursul anului. În această zi se mănâncă pește pentru că, așa cum se spune din bătrâni, tot ce se gătește din pește are puteri tămăduitoare.

Eufrozina GREONEANȚ

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 27 aprilie – 4 mai 2019