Reverberații culturale

PE 31 AUGUST SĂRBĂTORIM ZIUA LIMBII ROMÂNE

PE 31 AUGUST SĂRBĂTORIM ZIUA LIMBII ROMÂNE

Româna literară din Voivodina, specifică datorită împrejurărilor în care s-a dezvoltat

Ultima zi a lui Gustar este un prilej bun să ne gândim la limba pe care o vorbim, la cum o vorbim și cum o cultivăm; deși ar trebui să facem acest lucru în fiecare zi, atât în comunicarea scrisă, cât și în cea orală, indiferent de conjunctură. Cum stau lucrurile la românii din Serbia în această privință? Am abordat acest subiect într-un dialog cu prof. univ. dr. Laura Spăriosu de la Facultatea de Filozofie, Universitatea din Novi Sad.

Prof. univ. dr. Laura Spăriosu

 

Cum îi afectează și cum îi avantajează bilingvismul pe vorbitorii nativi de română din Serbia?

Discutând aceasta, atragem atenția că, pe lângă beneficii, bilingvismul poate crea și dezavantaje.

Despre ce este vorba?

Fenomen firesc, influenţa sârbă îşi găseşte explicaţia în contactul permanent, direct şi strâns între cele două culturi şi limbi, interferențele lingvistice sârbo-române fiind numeroase. Raportat la problema cultivării limbii, o realitate caracteristică, mai ales în mediul voivodinean, este bilingvismul, care facilitează crearea calcurilor lingvistice. Altfel spus, se face calchierea, traducerea expresiilor din limba sârbă în limba română, un exemplu tipic în acest sens fiind întrebuințarea pronumelui personal voi în locul pronumelui de politețe dumneavoastră, prin analogie cu sârbescul vi, care în limba sârbă este utilizat și ca pronume personal și ca pronume de politeţe. Exemplele sunt multe, apărând în mai toate compartimentele limbii.

În vederea celor menționate, ne punem întrebarea dacă utilizarea calcurilor este motivată în limba română vorbită şi scrisă în Serbia. Răspunsul este următorul: dacă toate limbile împrumută în permanenţă cuvinte străine, cu atât mai firesc este ca aceasta să se întâmple şi cu limba română într-un mediu în care sârba este cea mai apropiată sursă la care se apelează. Nu a existat şi nu există popoare care să nu fi împrumutat cuvinte de la alte popoare şi acesta este un factor pozitiv. Este altă chestiune, însă, dacă orice cuvânt împrumutat este bun. În asemenea împrejurări, noţiunile din sârbă trebuie transpuse în română în aşa fel încât să redea cât mai fidel ideea exprimată.

Ce ne puteți spune despre corectitudinea exprimării în vorbirea lor de zi cu zi? Ați observat schimbări de-a lungul anilor care să fie cauzate, poate, și de factorul social, cel de mediu, anturaj?

Referindu-ne la limba română vorbită în Voivodina, subliniem două influențe mari: prima – influența limbii poporului majoritar (influența limbii sârbe), cu care se găsește într-un contact nemijlocit, a doua – influența graiului bănățean, vorbit de majoritatea populației românești de pe aceste meleaguri.

În consecință, apar abateri de la normă, calcuri lingvistice, formulări, enunţuri, sintagme, îmbinări conţinând substantive, verbe, adverbe dintre cele mai uzuale, dar care, la vorbitorii români de aici, au forme, înţelesuri, întrebuinţări diferite de cele cu care este obişnuit vorbitorul nativ din România, întâlnite frecvent atât în comunicarea orală, cât şi în cea scrisă. Astfel, românii care călătoresc în Serbia, ajungând în contact cu populaţia românească de aici, spun că limba vorbită sună atât de familiar, deși, într-o oarecare măsură, altfel decât ar fi ei obişnuiţi.

Marina ANCAIȚAN

Interviul integral îl puteți citi în numărul 35 din 29 august 2020