Trebuie spus ceva special şi despre acest „colţ de rai”, Sicilia, un ţinut sfânt de o rară frumuseţe, ţinut ce stă veşnic sub pălăria de fum a Etnei şi a pericolelor pe care aceasta le-ar produce, cum a mai făcut-o fără milă.

Are o suprafaţă de circa 25.700 km /2 şi o populaţie cam de 5 milioane de locuitori.

Principalele sale oraşe sunt: Palermo, Catania, Messina, Siracusa, Marsala şi Trapani. Aceasta ar fi ordinea din punctul d vedere al mărimii lor.

Un oraş de mare importanţă şi frumuseţe este Taormina.

Vulcanul Etna este situat în Catania. Este mai aproape de acest oraş pe care l-a …,,invadat” de câteva ori definitiv. Monstrul cu patru guri de foc, vulcanul Etna, se află pe insula Sicilia. Are înălţimea de 3.340 m, fiind cel mai înalt şi cel mai activ vulcan din Europa. Se estimează că vulcanul erupe la fiecare 3 luni şi că la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse şi localităţi. Înălţimea sa este controversată, datorită distrugerii parţiale a conului vulcanic la erupţii care au format până la 400 de cratere secundare. Aria de acţiune distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafaţă de 1.250 km/2.

Cu toate acestea, poalele vulcanului sunt dens populate; acest fapt se explică prin fertilitatea deosebită a solului. Lava vulcanică adusă de erupţii a creat un sol adecvat pentru cultivarea viţei-de-vie, a pomilor fructiferi şi a măslinilor, îndeosebi a citricelor.

Având o activitate de peste 6000 de ani, Etna este vulcanul activ cu cea mai lungă perioadă de activitate.

Turismul este foarte dezvoltat pe acest pământ; în anul 1981, regiunea a fost declarată parc naţional.

Aici se găsesc şi zone de schi alpin de importanţă europeană.

Există şi un teleferic cu care se poate urca până la altitudinea de 2.600 m, distrus în 2002 de o erupţie, dar repus în funcţiune în anul 2004, însă cu vreo 200 de metri mai jos.

Dacă un turist doreşte să urce pe muntele cu vulcanul pe creastă, poate ajunge aici cu automobilul până la locul de parcare „Etna nord”, de unde se continuă drumul cu un jeep aprobat de administraţia locală, până la craterul Sapienţa. O alternativă este mersul pe jos, de la locul de parcare începând un traseu de 4-5 ore (pentru cei care cunosc zona).

Bineînţeles că s-au născut fel de fel de legende în jurul acestui multimilenar munte vulcanic, Etna. Istoria consemnează şi este presărată cu numeroase morţi eroice, fie că acestea au survenit în urma unui gest menit să salveze viaţa cuiva, sau într-o luptă. Regretabil, unele decese au fost cât se poate de ironice, dacă nu chiar jenante şi probabil că răposaţii se cutremură în mormânt la gândul că nu au rămas… anonimi.

Ai vrea ca lumea să vuiască la auzul veştii că erai un mare războinic şi ai murit din cauza unei bătrane sau că te-ai aruncat într-un vulcan în speranţa că vei deveni nemuritor!

Aşa ceva se pare că a păţit şi filosoful grec Empedocles. Cum a murit? S-a aruncat în vulcan ca să se purifice prin foc şi să devină nemuritor. În primul rând, cine a fost Empedocles al cărui nume se găseşte astăzi pe multe… „etichete” din Sicilia? Este chiar şi o piaţă cu acest nume. De asemenea, are şi statuie!

Empedocles era un filosof grec, cel mai bine cunoscut pentru teoria clasică a celor patru elemente, şi pentru faptul că era ultimul „cugetator” care îşi scria ideile în forma lirică. Conform legendei, Empedocles s-a aruncat în vulcanul activ de la muntele Etna din Sicilia, astfel încercând să-i convingă pe învăţăceii săi că trupul său a dispărut şi că într-o zi se va întoarce ca zeu. Din păcate pentru filosof, una dintre sandalele sale a rămas în urmă pe altă cărare şi a fost descoperită de un discipol. Aşadar, planul său a fost dejucat.

Cel puţin zece legende ale unor oameni de seamă, dar şi foarte ciudată, circulă şi acum.. ,,prin gura craterelor vulcanului” Etna.

În nordul acestui munte vulcanic sunt insulele eoliene care fac parte administrativ din Sicilia, la fel ca şi insulele Egadi din partea de est.

Cerealele, măslinul şi vinul

Sicilia este cunoscută de peste 200 de ani pentru producţia sa de cereale; măslinele şi vinul sunt alte două produse importante ale acestei provincii italiene.

Minele din regiunea Caltanissetta, orăşel pe lângă care vom trece şi noi în periplul sicilian, au fost în secolul al XIX-lea mari producătoare de sulf, dar şi-au început declinul în anii 1950.

Sicilia are o reţea destul de densă de şosele, autostrăzi, multe dintre ele fiind elevate din cauza terenului muntos al insulei. Starea şi situaţia drumurilor din Sicilia este foarte bine pusă la punct. Foarte multe tuneluri, autostrăzi, unele chiar suspendate, constituie o adevărată reţea de circulaţie în siguanţă, dar şi rapid.

Legătura dintre… „cizmă” şi teritoriul sicilian se face şi cu trenul. Sunt trenuri care circulă între Italia şi Sicilia, vagoanele fiind încărcate în vapoare, trecând apoi Strâmtoarea Messina, unde sunt descărcate şi puse din nou pe şine.

Se are în vedere construcţia unui pod de suspensie care va conecta Italia şi Siclia. Acest pod va avea în componenţa sa şi o cale ferată, care va însemna că trenurile vor circula direct între Italia şi Sicilia fără a mai fi transferate în vagoanele de pe vapor.

Aeroporturile principale ale insulei sunt Aeroportul Internaţional Palermo şi Aeroportul Catania-Fontanarossa. Acestea sunt servite de zboruri naţionale şi internaţionale, în principal din Europa.

Sicilia, datorită poziţiei strategice din centru Mediteranei a fost colonizată la început de fenicieni, apoi de cartagenezi şi de greci, devenind o provincie romană după primul război punic fiind o sursă importantă de cereale pentru Roma, sub numele de Priovincia Sicilia.

Sicilia este cheia întregii ţări”

Despre Sicilia se mai spune:

Insula Sicilia în cea mai favorabilă perioadă a anului în care temperaturile sunt ideale pentru a o vizita este un adevărat muzeu în aer liber.

Sicilia este cea mai mare insulă din Marea Mediterană, locul care satisface toate cerinţele celor care o aleg drept destinaţie de vacanţă, indiferent dacă este vorba despre iubitori de plaje superbe, de mare şi de natură, sau de pasionaţi de artă, cultură sau istorie.

Sicilia este un tărâm aparte, o insulă separată de restul Italiei.

Şi totuşi, este o parte extrem de importantă a ţării, iar scriitorul german Johann Wolfgang Goethe, profund impresionant de frumuseţile insulei, spunea: „Să vezi Italia fără să vezi Sicilia este ca şi cum nu ai fi văzut Italia deloc, pentru că Sicilia este cheia întregii ţări”.

De-a lungul timpului, această insulă i-a atras pe cartaginezi, romani, greci, vandali, arabi, normanzi, spanioli, francezi. Invadatorii Siciliei au lăsat insulei o extraordinară moştenire: teatrele de la Siracusa şi Taormina, impozantele temple de la Agrigento şi Sagesta, superbele mozaicuri din Piazza Armenia, stilul arhitectural cu influenţe maure sau maestuosul stil arhitectural, moştenire ce se paote vedea cel mai bine la catedralele Monreale şi Cefalu.

Meritul sicilienilor este acela că au păstrat şi întreţinut cum nu se poate mai bine aceste edificii cultural-isorice.

Orașe de o rară frumusețe

Principalele oraşe care sunt şi capitale de provincii, sunt Palermo, Catania, Siracusa, Agrigento, Messina, Caltanissetta, Trapani, Enna, Ragusa.

Palermo este cel mai mare oraş din Sicilia, este şi locul unde-şi are sediul parlamentul şi conducerea acestei regiune istorice a Italiei.

Catania este al doilea oraş ca mărime din Sicilia, fiind situat pe coasta de est, la mică distanţă de vulcanul Etna. Aspectul unic al Cataniei se datorează în mare parte pietrei vulcanice de culoare gri, folosită pentru numeroase edificii publice şi palate. Frumuseţea şi valoarea artistică şi istorică a centrului baroc al Cataniei a fost recunoscută prin includerea ei în Parimoniul UNESCO.

Palermo, capitala Siciliei, este un oraş modern, cu un ritm alert de viaţă şi numeroase obiective interesante, mai ales vechi monumente şi clădiri. Dar în afara obiectivelor culturale vom găsi şi magazine, pieţe restaurante şi localuri tradiţionale unde urmele vechilor civilizaţii se observă şi se constată cu pregnanţă.

Puiu RĂDUCAN, fragment din cartea ,,Peregrin prin Sicilia”, Editura SINGUR, 2013, Târgoviște

Continuarea textului o puteți citi în numărul 24 din 15 iunie 2019