Retrovizor

Picioarele de lut ale…românismului!

Picioarele de lut ale…românismului!

Nu știu cât de democratic este să sfidezi tot ce au făcut vechii martiri ai neamului românesc din Serbia pentru conservarea limbii materne și, astfel, pentru protejarea identității naționale. Cu alte cuvinte, este trist că sunt nesocotite sacrificiile celor din trecut și că, probabil, acestea sunt considerate excentricități, niște mofturi eventual.

Fenomenul s-a accentuat, în ultimele două decenii, mai ales în partea minorității românești din regiunile istorice Timoc, Morava, Homolie și sudul Dunării, unde câțiva patrioți, cu și fără ghilimele, din dorința expresă de a obține chilipiruri (destul de consistente!) de la onor instituțiile bucureștene cu responsabilități în promovarea …minorifonilor, joacă rolul unor militanți, nevoie mare dedicați aspirațiilor celor care vor să-și păstreze ființa vorbind, simțind și trăind românește. Nu este o absurditate, dar, din păcate, toți cei care au beneficiat de grija frățească, prietenească, spuneți-i cum vreți, a factorilor politici, sunt inși care nu numai că nu gândesc românește când fac ceva, chipurile, pentru minoritari, dar, când au prilejul, împroașcă cu noroi toate eforturile ce le fac alții, mai mult sau mai puțin din convingere sau interes. De aici se poate ușor trage concluzia că niciodată ei nu au fost animați de idealurile înaintașilor, ci doar de dorința de a trăi fără griji, pe spezele românilor din ,,Regat”. Doar nu o să le pese lor vreodată de românii din comunitatea în care și ei trăiesc!

Libertatea de a-și înființa un ONG în titulatura căruia să introducă, sub o formă sau alta, și cuvântul ,,românesc”, a devenit simptomatică. Poate aceasta nu ar fi atât de mult de condamnat, cât faptul că după ce entitatea culturală pe care au întemeiat-o, cu doi trei confrați, devine oficială, se substituie, dintr-odată, în ,,for” al tuturor românilor din zonă. Și tot din păcate, cei de la București, naivi și cinici, superficiali și vicleni, acceptă acest rol al unei organizații fantomă și o împing spre visteria statului, nicidecum încredințați că au făcut un act de înalt patriotism, ci mânați de imbolduri pecuniare (nu este un secret, dar mulți politruci s-au îmbogățit comisionând, direct la sursă, sumele de bani trimise în Serbia cu destinația: românism!).

Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 30 mai 2020