Mesteacănul este un arbore foios, cu coroana luminoasă, înalt până la 30 m. Se recoltează frunzele tinere în lunile mai-iunie, care se usucă şi se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi, capsule sau tincturi. Scoarţa, recoltată de pe lemnul căzut, se foloseşte în general în decocturi.

Beneficii

Până la 3% din frunzele de mesteacăn sunt alcătuite din flavonoide (mai ales hiperozidă şi rutozidă) cu efect anti-inflamator şi diuretic. Frunzele şi scoarţa conţin acizi fenolici, tanini, vitamina C şi metil salicilat.

Cea mai importantă proprietate a produselor din frunze de mesteacăn este cea diuretică. Se mai menţionează acţiunea coleretică, bacteriostatică, antiinflamatoare, sudorifică. Extractul din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secreţiei de suc gastric, bilã şi fermenţi digestivi intestinali.

Frunzele de mesteacăn sunt un eficient agent anti-inflamator, dar şi antiseptic pe tractul renal şi urinar. Astfel, ele sunt utile în tratarea infecţiilor minore ale tractului urinar, ca uretrita şi cistita. Sunt folosite în tratarea litiazei renale şi a edemelor.

O altă utilizare a acţiuni anti-inflamatorii a mesteacănului este în tratarea durerilor reumatice, când este combinat adesea cu osul-iepurelui, urzica sau creţuşca. Extern, unguentul cu mesteacăn poate calma eczema şi psoriazisul.

Mesteacănul are renumele de a vindeca negii. O bucată mică, umezită de scoarţă proaspătă, care trebuie schimbată în fiecare zi, se plasează pe piele, deasupra negului. Se poate folosi şi decoctul din scoarţă măcinată. Efectul se datorează compuşilor antivirali ai copacului (acidul betulinic) şi salicilaţilor extensive asupra unui derivat al acidului betulinic, publicate în 2002, i-au subliniat eficienţa împotriva HIV.

Contraindicații

Pânâ acum, mesteacănul nu a prezentat efecte toxice la doze terapeutice. Totuşi, poate provoca alergii, mai ales persoanelor sensibile la ţelină şi la polenul de pelinariţă.

Mesteacănul nu este recomandat persoanelor care suferă de boli renale sau cardiace.

Datorită conţinutului de metil salicilat, nu trebuie administrat copiilor.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 23 mai 2020.

Comments

Comments are closed.