Valori apreciate, vatră de civilizaţie şi scut în calea hoardelor cotropitoare, drum fără pulbere şi sursă de hrană, inspiraţie pentru poeţi, pictori şi compozitori este Dunărea.

Oamenii au fost conştienţi de importanţa Dunării încă de la începuturi. În limba latină Dunărea era numită Danubius, iar în limba greacă antică Istros. Numele Danuvius este derivat din cuvântul indo-european „danu”, care înseamnă „fluviu cosmic primordial”. Rădăcina indo-europeană da are sensul de „a curge, rapid, nedisciplinat, violent”, în timp ce cuvântul grecesc istros înseamnă, pur şi simplu, „tare” sau „rapid”.

Nu poţi ajunge în aceste două locuri, Banatska Palanka şi Stara Palanka, fără să te întorci în timp, în istoria locului. Aceste localitățile sunt cunoscute pentru poveştile fascinante din timpurile antice şi cele medievale.

Prima aşezare aici a fost în secolul XVII, pe locul satului Stara Palanka de astăzi. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Banatska Palanka (Palanca Bănăţeană) a fost numită oficial Palanka şi era o aşezare foarte importantă din punct de vedere politic şi comercial. Excavaţiile din preistorie mărturisesc că era locuită atât în epoca de piatră, cât şi în cea a bronzului. În anul 101 după Hristos, împăratul roman Traian a desfășurat o campanie militară împotriva împăratului danezilor şi a construit un pod peste râu, numit podul de barcă. În vecinătatea acestui pod a fost înfiinţată o mică aşezare romană. În acest loc, s-au constatat primele urme de creştini din Banat.

Banatska Palanka este un sat care se întinde la confluenţa râurilor Nera şi Caraş şi fluviului Dunărea. Pe aici curge canalul Dunăre-Tisa-Dunăre.

Regiunea este cunoscută pentru puternicul vânt coşava. Pe măsură ce coşava iese din Cheile Porţilor de Fier din Dunăre, devine mult mai puternică în zonele joase ale regiunilor din Banat. Aici vântul se desparte în două direcţii: la Belgrad, la vest şi, vântul cel mai puternic, la Vârşeț, la nord.

Stara Palanka este un sat de 13 case aflate pe malul Dunării. De aici bacul se îndreaptă spre celălalt mal. Este şi ultima localitate sârbească pe lângă care trece Dunărea înainte să intre în România. Astăzi, Stara Palanka este considerată ca aparţinând de Banatska Palanka, deşi este la doi kilometri distanţă.

Adriana PETROI
Reportajul integral îl puteți citi în numărul 35 din 31 august 2019