În 2015, cancelara Merkel a deschis pentru scurt timp granițele pentru refugiați. În 2020, politica de azil a UE rămâne un subiect extrem de controversat. Ce au învățat europenii în ultimii cinci ani?

Mii de refugiați și solicitanți de azil se aflau la începutul lui septembrie 2015 în gara din Budapesta. Guvernul ungar s-a spălat pe mâini și a încercat să-i trimită mai departe cu trenurile spre Austria. Situația s-a agravat pe 4 septembrie, când mii de refugiați au luat-o pe jos, pe autostradă, spre Austria. Pentru a evita o tragedie, în următoarele zile, cancelara germană Angela Merkel le-a permis acestor oameni și altor zeci de mii ca ei intrarea în Germania, prin Austria. Și pentru că majoritatea celor aflați pe ruta balcanică în drum spre UE ar fi avut ca destinație favorită Germania, premierul ungar Viktor Orban a declarat că problema ar fi doar una germană, nu europeană.

În vara lui 2015, pe fondul sporirii exacerbate a numărului de refugiați și azilanți în drum spre UE prin Grecia și pe ruta balcanică, era încă valabil acordul de la Dublin. Acesta prevedea că de refugiați și azilanți sunt responsabile țările membre în care aceștia au intrat în UE. În cazul a zeci de mii de persoane, venite atunci mai ales din Siria, era prin urmare responsabilă Grecia. La 21 august 2015, autoritatea germană de azil (BAMF) a suspendat pe termen scurt acordul Dublin. BAMF a renunțat să mai verifice ce stat comunitar era responsabil pentru refugiații veniți în UE din Siria. Criticii acuză că această decizie ar fi avut ca efect atragerea și mai multor refugiați și azilanți, în speranța că vor primi drept de ședere în Republica Federală. Și Angela Merkel a descris acordul Dublin drept ,,depășit”, dar l-a reintrodus în vigoare după mai multe săptămâni de haos. Acordul Dublin este valabil în continuare și azi, scrie Berndt Ringiert într-un comentariu la DW.

Puține lecții învățate

Nu există nici acum un mecanism de repartizare în țările membre a refugiaților și solicitanților de azil. Un astfel de mecanism a fost stabilit în 2015 de miniștrii de Interne din țările comunitare, dar Ungaria, Polonia și alte câteva state au refuzat aplicarea lui. Au fost ignorate și deciziile Curții Europene de Justiție, prin care Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia erau somate să accepte refugiați. Până în 2020 nu s-a făcut practic niciun pas înainte pe acest subiect.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 19 septembrie 2020.