Despre alegerile europarlamentare din România, fără patimă. Doar cu durere.

Vă veți întreba, probabil, ce-i cu titlul de mai sus, agramat și la fel de filozofic ca un bolovan uitat în mijlocul străzii (eu îmi imaginez că o piatră e agramată, fiindcă nu știe de vreo regulă în exprimare, și nici filozofie, știind doar să spargă, brutal, capete ori geamuri). Probabil că unii își vor mai aminti de celebra zicere ieșită pe gurița botoxată a faimoasei EBA, fiică de președinte al României decis să își scoată odrasla din cluburile de noapte și să o transforme peste noapte și peste cadavrul (la figurat, sper…) oricui i-ar fi stat în cale într-o hiperactivă și hiperdeșteaptă deputată a Parlamentului European, într-un adevărat geniu capabil să abordeze orice subiect intern și internațional, din orice domeniu. Din nenorocire, eforturile tatălui și echipelor mixte (oameni cu școală/ofițeri ai serviciilor speciale) s-au soldat cu un imens și răsunător eșec. „Succesurile” au întârziat să apară, iar altoiul s-a uscat pe scena politică, întorcându-se la mediul fițelor și banilor de-a gata, acolo de unde venise.

Traian Băsescu, acest om pe care voi continua să îl consider o nenorocire națională, a dus arta distorsiunii adevărului și a cabotinismul politic agresiv până la culmile absurdului, dezgustător și profund păgubos pentru interesele reale ale României. Culmea, s-au găsit în țara lui Eminescu, Iorga, Cioran sau Eliade așa-ziși intelectuali gata să îl ia în brațe și să-i sărute chelia cu devoțiunea libidinoasă a slugilor în așteptarea osului aruncat de la masa stăpânului. Nu voi crede niciodată că românii sunt lipsiți de spirit, ca și de simțul unei corecte și prompte evaluări a realității, de coloană vertebrală. Uneori, însă, românii par a fi victime sigure ale manipulării, pentru că, deși cu sufletul cât porțile raiului, uită. Uitarea e omenească, nu-i așa? Deși la noi se petrece mai repede decât ai zice „amin!”. Azi, în prag de alegeri europarlamentare concetățenii noștri par să se îmbete cu apa tot mai chioară servită de angajații numiți și de votații (nu votanții!) năimiți* ai Uniunii Europene.

Lucian RISTEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 19 din 11 mai 2019