Dialog intercultural

POVESTEA ZILELOR DE TEATRU… Una frumoasă, lungă şi interesantă!

POVESTEA ZILELOR DE TEATRU… Una frumoasă, lungă şi interesantă!
Când vorbim despre începuturile amatorismului teatral de pe aceste meleaguri trebuie spusă o poveste reală. La Oraviţa, în anul 1886, a poposit cu un spectacol de teatru trupa ,,Pascaly” care l-a avut ca sufleor şi actor pe viitorul Luceafăr al literaturii române, Mihai Eminescu. Oraviţa nu este mult prea departe de actualul Banat sârbesc şi presupunem că la spectacolul respectiv s-au ,,rătăcit” unul sau mai mulţi români din satele româneşti de aici care au prins drag de arta teatrală şi au transmis-o din tată în fiu!

Aşa se face că în anii următori la serbările săteşti în satele de la codrul, în localitățile Vârşeţului şi până la Petrovasâla, Seleuş, Uzdin, Torac încep să se prezinte piese scurte de teatru de către primii actori amatori.

Au urmat apoi asociaţii cu denumirea de ,,Reuniunea de cântări şi citire” care în programele lor obligatoriu aveau poezii (patriotice) şi satirice, cântece şi câte un scheci – piesă scurtă de teatru.

Au trecut peste aceste spaţii două războie mondiale şi ,,urgii”, care nu s-ar mai repeta, dar vitalitatea românului a făcut ca viaţa culturală să reînvie în cadrul mai multor societăţi cultural-artistice. Aşadar, în anul 1949 la Vârşeţ a luat fiinţă Teatrul Popular Român din Vârşeţ care a purtat numele marelui comediograf Ion Luca Caragiale şi care până în anul 1956 a pregătit peste 25 de spectacole pe care le-a prezentat la premieră în sala de spectacole a Teatrului Popular ,,Sterija” din Vârşeţ. Actorii au colindat, cu un autobuz, satele româneşti în care au prezentat câteva sute de reluări, în aplauzele iubitorilor de teatru.

După ce Teatrul Popular Român din Vârşeţ a încetat să mai existe, în vara anului 1956, activitatea teatrală (profesionistă şi cea de amatori) a ajuns la un punct mort care a durat ani de-a rândul. Despre teatrul de amatori nu se mai vorbea nici măcar accidental.

Lumina la orizont a apărut în anul 1969 când Comunitatea Cultural-Instructivă a comunei Alibunar a iniţiat o competiţie a teatrelor şi secţiilor de dramă româneşti din Banatul de Sud. Iniţiativa organizării unui concurs a continuat şi în anii următori pentru ca în anul 1973 aceasta să se transforme într-o manifestare competiţională de amploare, la care participă, de atunci, amatori din aproape toate satele cu populaţie românească din Voivodina.

Piesa ,,Cameleonul” interpretată de trupa din Sutiesca în 1997

Şi aşa au început…

Zilele de Teatru ale Românilor din P.A.Voivodina…, manifestare care dăinuie de mai mult de 45 de ani şi care a luat naştere din entuziasmul mai multor activişti culturali din satele şi comunele unde trăiesc români, oameni politici (români), care au sprijinit-o pe ,,zeiţa Thalia”. Bineînţeles că manifestarea a luat naştere şi din aportul pe care l-au dat direct pe ,,scenă” actorii amatori din satele noastre şi din unele oraşe (în ordine alfabetică): Alibunar, Coştei, Ecica, Iancov Most, Locve, Nicolinţ, Novi Sad, Ovcea, Râtişor, Satu Nou, Seleuş, Straja, Sutiesca, Torac, Uzdin, Vârşeţ, Vladimirovaţ şi Voivodinţ.

La început manifestarea a fost organizată de reprezentanţii trupelor participante şi sub oblăduirea Centrului de Cultură ,,3 Octombrie” din Alibunar, iar după desfinţarea acestuia rolul organizatorului Zilelor… a revenit UNIUNII TEATRELOR DE AMATORI ALE ROMÂNILOR DIN P.A.VOIVODINA-R.SERBIA, cu sediul tot la Alibunar.


Pe parcursul a 45 de ani de existenţă a Zilelor… la manifestare au participat 30 de trupe de amatori din 18 localităţi şi s-au prezentat 350 de piese şi 13 monodrame.


Prin piesele prezentate la Zilele de Teatru…, actorii nu şi-au terminat activitatea cu premiera propriu-zisă, ci au prezentat mai multe reprize în satele noastre şi bineînţeles au participat la competiţiile zonale ale teatrelor de amatori din fosta Iugoslavie, actuala Serbia. În această ordine de idei amintim participarea cu succes şi cu premii la întrecerile zonale de la Nova Pazova, Kikinda, Kula, Trebinje, Malo Crnjiće, Novi Sad… Şi nu se termină aici, unele trupe de teatru s-au mai prezentat şi la Belgrad, Zrenianin, Panciova, precum şi la diverse festivaluri din străinătate: în România (Oraviţa, Reşiţa, Lugoj, Giurgiu…), în Austria (Teatru ,,Odeon” din Viena etc).

Piesa ,,Play Ionesco” interpretată de trupa din Alibunar în anul 2000

Pentru toate aceste realizări cei mai merituoşi sunt regizorii veniţi din România care au muncit cu amatorii noştri (i-au învăţat arta teatrală). Ţinem să amintim pe: Lia Niculescu, Horea Popescu, Gheorghe Leahu, Iosif Maria Bâta, Adrian Titieni, Ştefan Andrei Darida, Alecu Croitoru, Camil Georgescu, Cătălin Damian, Horia Dan Ionescu, Radu Dinulescu, Emil Grama, Corina Oprea, Gheorghe Vâlceanu, Ecaterina Cita Cristea, Mihai Manolescu, Traian Penciuc, Alexandru Baractari, Diogene Valeriu Bihoi, Radu Băieşu, Ştefan Iordănescu, Iulian Copacea, Lucian Pavel, Nicolae D. Vlădulescu. Colaborarea continuă cu regizori sârbi din Belgrad, Novi Sad, Zrenianin, Vârşeţ şi Panciova precum: Mihajlo Vasiljević, Milorad Stojanović, Tomislav Pejčić, Nikola Jurin, Alexandar Lukač, Tomas Hriešik, Miroslav Žužić, Zoran Rotar, Voja Soldatović, Stefan Jevdjenijević şi alţii.

Munca lor au continuat-o regizorii şi scenografii de la noi care au terminat facultatea la Bucureşti: Iulian Ursulescu, Virginia Marina Guzina, Branislav Guzina, Mircea Mihai, Nelu Marcovicean, Zoran Cvetković, Svetlana Petrov, Maria Marici…

Nu trebuie să îi uităm pe amatorii noştri care la nevoie regizau mai multe piese, precum: Todor Creţu-Toşa, Ioţa Vinca, Adam Onciu, Ioviţă Dalea, Nicolae Polverejan, Ion Petrovici, Iconia Cuzma Živanović, Ion Panciovan, Ion Omoran-Cliţu, Iosif Surducean, Roman Sfera, Vasa Lotrean, Petru Jifcu, Trăian Coracu, Lavinius Dudici, Iancu Murăresu, Iancu Pancaricean, Dimitrie Miclea, Ionel Cugia, Ionel Omoran, Mircea Omoran… şi alţii.

Piesa ,,O noapte furtunoasă” interpretată de trupa din Ecica

Pentru a juca teatru ai nevoie de texte. În acest sens amintim că pe lângă texte din dramaturgia românească şi internaţională, spaţiul nostru a scos în evidenţă şi câţiva condeieri în acest domeniu ale căror piese s-au jucat cu succes pe scenele noastre. Aceştia sunt: Radu Flora, Ion Niţă Secoşan, Nicolae Ţinţariu, Petru Dimcea, Todor Creţu Toşa, Ioţa Vinca, Dimitrie Miclea, Livius Lăpădat etc.

Un mare rezultat al trudei acestor îndrăgostiţi ai scenei a fost turnarea a două filme româneşti. Este vorba despre ,,Tinereţe frântă” după romanul omonim de Mihai Avramescu în 1991, în regia Mariei Marici şi filmul de televiziune ,,Omul din casa pustie” de Todor Creţu-Toşa şi Ioţa Vinca în anul 1995, în regia lui Iulian Ursulescu.

În această ordine de idei, amintim două actriţe care au debutat pe scena Zilelor… Silvia Pincu din Nicolinţ, după terminarea Facultăţii de Actorie, a ajuns să joace cu teatrul ,,Pralipe” din Skopje (Macedonia) în Germania, iar Geni Brenda, căsătorită Vexler, originară din Ecica, a devenit membră a Teatrului Evreiesc din Bucureşti.

Despre ceilalţi actori amatori putem spune că unii au mai jucat roluri episodice în mai multe cooproducţii străine şi în mai multe seriale şi filme sârbeşti.

Datorită mişcării teatrale amatoriceşti, respectiv Zilelor de Teatru ale Românilor…, în anul 2003 se reînfiinţează TEATRUL ROMÂNESC la Vârşeţ, care în momentul de faţă funcţionează ca SCENĂ ROMÂNEASCĂ în cadrul Teatrului Popular ,,Sterija” din Vârşeţ.

Piesa ,,Regele moare” în interpretarea trupei din Vârșeț în 2015

Ce am face dacă nu am avea teatru de amatori, dacă nu am avea concursul Zilele de Teatru…?! Am fi mai săraci, săraci de limba română, de conştiinţă şi spirit românesc… Pur şi simplu, ni s-ar şterge urma de pe aceste pământuri şi poate am dispărea! Până mai există case culturale şi entuziaşti care urcă pe scenă cu o poezie, cu un monolog, cu o piesă de teatru, există o speranţă reală că vom dăinui şi că şi Zilele de Teatru… vor continua!

Uniunea Teatrelor de Amatori… face eforturi supraomeneşti pentru ca manifestarea să trăiască, să se dezvolte, să prospere şi să fie vizibilă în spaţiul românesc prin tipărirea mai multor cărţi, monografii, a revistei ,,Scena” şi prin organizarea mai multor mese rotunde şi simpozioane tematice.

Piesa ,,Un individ suspect” interpretată de trupa din Satu Nou în 2003

Povestea nu se termină aici…

Să sperăm că vor veni şi alţii, astăzi şi mâine şi vor continua călătoria teatrală numită ZILELE DE TEATRU ALE ROMÂNILOR DIN P.A.VOIVODINA.

Dimitrie Miclea

Articol publicat în numărul 26 din 27 iunie 2020