Oaspetele nostru

PROF. MARIA RADU, PREȘEDINTA COMISIEI DE FEMEI ÎN CADRUL LIGII JUDEȚENE A PENSIONARILOR DIN CARAȘ-SEVERIN

PROF. MARIA RADU, PREȘEDINTA COMISIEI DE FEMEI ÎN CADRUL LIGII JUDEȚENE A PENSIONARILOR DIN CARAȘ-SEVERIN

Serbia este destinația noastră preferată

La Festivalul Mărțișorului organizat în primăvara acestui an la Sân-Ianăș (Barițe), am cunoscut o doamnă deosebită care a acceptat cu plăcere să împartă cu noi secvențe din viața și activitatea sa și să ne vorbească despre relațiile cu românii din Banatul sârbesc pe care îi simte aproape de suflet.

 

Numele ei este Maria Radu.  Locuiește la Reșița și este profesoară de română și franceză, licențiată în Litere la Universitatea ,,Babeș- Bolyai” din Cluj. Încă în studenție a devenit profesoară titulatură prin repartiție guvernamentală pe catedra de franceză la Școală Generală 8 din Reșița, o școală de elită în învățământul românesc, unde a rămas și după ce s-a pensionat.

-M-am născut și am copilărit lângă Oravița, în satul Ticvaniu Mic, într-o casă de bănățeni harnici situată la baza unui deal domol, cu o fântâna cu apă veșnic plină izvorând de undeva în vârful colinei. Valorile  omeniei s-au păstrat în comunitate. Când cineva ridica o casă se făcea clacă. Erau șezători ale femeilor. Poarta casei mele nu se încuia niciodată¸poate numai când ai plecau la lucru. Tatăl meu era cu averea.  Mama a venit de la Cârnecea din familie de meseriași cu școală, cum se făcea pe vremea aceea. Ea a adus muzica și frumosul în casa noastră. Cu muzica sârbească ne trezim si acum.  Nu e nimic exagerat;  suntem aproape de frontieră si posturile se prind cu claritate. Bunicul meu a făcut stagiul militar la Vârșeț.

Am fost un copil dorit făcut la maturitate. Tatăl meu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pe amândouă fronturi. Mama m-a învățat să cânt și să joc brâul și hora de la Oravița înainte de a merge la școală. Fratele meu a învățat să cânte la instrumente de suflat, a avut orchestră. Mie mi-a plăcut cartea de mică.  Oriunde am mers i-am întrecut pe cei din localitate. Atâta belșug a fost în casa noastră: turme de oi, animale și după colectivizare  am avut de toate.

Astfel își începe povestea interlocutoarea noastră și adaugă:

-La voi vin fiindcă vă iubesc. Așa am fost crescută și educată. Nu v-am separat niciodată de noi în suflet și minte. În 2006, la Școala Generala 8 din Reșița am primit copiii din Torac, Orchestra „Lira”, scriitorii în grai bănățean din Voivodina. Proiectul nostru a fost „Întoarcere la rădăcini”, pentru că voi, românii din Serbia,  ați păstrat graiul, tradițiile. În lada familiei Lelea erau nestemate folclorice de peste o sută de ani.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 9 mai 2020.