Adevărații profesori sunt cei care reușesc să te facă să-i iubești pe ei, dar și materia pe care o predau.  Profesoratul este o artă nobilă și  nu seamănă cu alta, e o profesie în care munca de zi cu zi se face cu dăruire și iubire. Un astfel de profesor este interlocutoarea noastră de săptămâna aceasta,  Rodica Petrovici.

Modestă de fire, nu-i place să se laude cu realizări și succese, deși sunt multe. De aceea discuția s-a concentrat  doar pe succesele elevilor  la care ține foarte mult și pe care îi călăuzește.

Pentru că cele mai frumoase amintiri pe care le purtăm în suflet sunt cele din frageda copilărie, am rugat-o pe  Rodica să-și amintească de pruncie și de  școală:

„De copilărie îmi amintesc cu multă bucurie. Am petrecut-o la Ecica, satul în care m-am născut. Strada mea era plină de copii. Ne jucam până seara târziu.  Stăteam la „givanul” de la stradă pe „scamn” cu bunicii și străbunicii. Poveștile lor erau magice. Vorbeau despre trecutul familiei, despre momentele importante din viața lor. Era o altă lume. Azi această stradă aproape e pustie. Mulți au plecat.

La școală mergeam cu drag. Îmi amintesc că la început de an școlar, în clasa a V-a, trebuia să memorăm și să recităm poezia „Doina” de Vasile Alecsandri. Profesorul meu de limba română, Adam Ogrin, a fost încântat de interpretarea mea. Cred că acel moment m-a marcat. Profesorul meu s-a ocupat de mine. Am mers la multe competiții de recitatori și am avut succese frumoase, chiar la nivel republican și pe țară (pe atunci era R. Iugoslavia). Am fost și membră a  secției de teatru școlar, a  trupei de teatru de pe lângă S.C.A. „Ștefan Ștefu” din Ecica.

La sfârșitul fiecărui an școlar primeam  lista cu 12  cărți. Lectura era obligatorie, asta însemnând că  în vacanță trebuia să citim. Mergeam la biblioteca satului, bibliotecara fiind o doamnă minunată care  întotdeauna îmi dea câte o carte în plus. Mă fascinează și azi faptul că mergeam aproape în fiecare zi la bibliotecă unde veneau aproape toți elevii.  Stăteam de vorbă, glumeam… Era o încăpere foarte mare cu pereți plini cu cărți. Parcă simt și acum  mirosul cărților. Atunci am îndrăgit cartea. Aceste momente m-au determinat să fac studii de  limbă și literatură română și franceză”.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 21 decembrie 2019.