Se împlinesc 110 ani de la nașterea prozatorului și traducătorului Miu Mărgineanu, cu numele de botez Moise Molcuț, n. 25 decembrie 1909 în satul Toracul Mare (ulterior Begheiți, acum Torac), ca fiu al lui Iovan și Euofrozina Molcuț, d. 6 februarie 2002 la Zrenianin. Școala primară a făcut-o în satul natal, iar Liceul Sârbesc la Becicherecul Mare (astăzi Zrenianin). Obținuse diploma de jurist la Facultatea de Drept din Belgrad, după care, între 1943 și 1992, practicase avocatura la Zrenianin până la ieșirea la pensie.

Începe activitatea literară cu traduceri publicate în revista „Lumina”. Prima traducere, un articol scris de Krupska, este urmată de traducerea comediei „Petitul” de A.P. Cehov. A fost primul român din spațiul ex-iugoslav tentat să traducă din proza lui Ivo Andrić, „Haiducul din Veletovo” fiind prima traducere din opera acestui distins scriitor, în 1961 laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Momentul este cu atât mai important cu cât Ivo Andrić fusese tradus în România mult mai târziu. Acest moment, desigur, pentru istoria literară a românilor din Serbia are importanță egală cu cea a traducerilor și a notelor biobibliografice incluse în volumul „Din proza iugoslavă” – realiștii sârbi, 357 p., (alcătuită de Moise Molcuțiu), apărută la Editura „Frăție și unitate”, la Vârșeț în 1951. În același an la editura amintită apăruseră chiar 23 de titluri de carte și manuale școlare cu o diversă tematică, printre care și „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale și „Poezii” de Mihai Eminescu.

Moise Molcuțiu (cum semna atunci) a tradus din Stjepan Mitrov Ljubiša, Jakov Ignjatović, Milovan Đ. Glišić, Laza K. Lazarević, Simo Matavulj, Janko M. Veselinović, Stevan Sremac, Radoje Domanović, Svetozar Ćorović, Petar Kočić, Borislav Stanković, Isidora Sekulić, Veljko Petrović, Ivo Andrić, Bogdan Čiplić, Čedomir Minderović, Jovan Popović, Mihajlo Lalić și Boško Petrović. După aceste traduceri din prozatorii sârbi mai amintim „Chicanona” („Kikanonska posla”) de Branislav Nušić și traducerea romanului lui Simo Matavulj „Bakonja fra-Brne”, publicat în „Lumina” cu titlul în românește de „Călugărul”. Aici, M.M. pune punct la traduceri și încurajat de Mihai Avramescu (redactor-șef al revistei „Lumina” în perioada 1948-1949 și 1951-1955) începe să scrie literatură originală. Tot în revista „Lumina” publică în continuare fragmente din versiunea întâia a romanului „Fata cu ochi mirați” cu titlul „O zi însemnată”.

După multe peripeții, în anul 1972 a apărut primul volum „Fata cu ochi mirați” cu subtitlul „Focarul” (Editura „Libertatea”, Panciova), iar după alte dificultăți la aceeași editură a văzut lumina tiparului și volumul doi al acestui roman cu subtitlul „În vâltoare” (1979).

În anul 1990 a oferit Editurii „Libertatea” romanul „Ulmii de la răspântie” în trei volume. Cartea întâi, „Proloaga de peste râu”, a apărut la Editura „Libertatea” (Novi Sad, 1996).

Ajuns la frumoasa vârstă de nonagenar și în pofida faptului că într-o scrisoare mărturisea subsemnatului că a pus punct scrisului, numărul manuscriselor lui Miu Mărgineanu (consemnate de noi în 1997) vorbește contrar. Au rămas cartea a doua și cartea a treia din trilogia „Ulmii de la răspântie” și romanul „Drumuri prin vigoare”, roman în trei volume, cu referință la anii 1949-1951, volumul întâi dintr-un roman cu subiect din război (titlul nefiind stabilit) planificat în două volume (pe la sfârșitul secolului trecut autorul lucra și la volumul doi).

Ioan BABA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 03 din 18 ianuarie 2020