labirint
S-au cam scurs sărbătorile de iarnă şi zecile de evenimente prilejuite mai întâi de Crăciun, apoi de Anul Nou, Bobotează, Sfântul Ioan, Ziua Culturii Naţionale, Unirea Principatelor…

S-au scurs precum nisipul în clepsidra dăinuirii noastre, a românilor pe plaiurile Voivodinei. Încă mai persistăm,  dar ne scurgem şi noi odată cu timpul.  În această scurgere apucăm să avem şi orgolii, supărări, nelămuriri.

A trecut  ianuarie.  Unii spun că ar fi cea mai lungă lună din an, dar la  românii de aici  s-au întâmplat atâtea încât se pare că  timpul acestei luni  s-a risipit mult prea repede. Au fost multe întâlniri, serate, evenimente culturale, idei, situaţii plăcute sau mai puţin plăcute. Ce vom face acum? Care ne sunt planurile? Ce vom face în săptămânile care urmează? Care ne sunt visurile, dorinţele, idealurile?

Se pare că toate acestea s-au risipit la rândul lor, în vitregele vremuri de a căror vitregie suntem responsabili noi înşine; noi,  cei care tăcem atunci când nişte nimicuri ne calcă în picioare; noi, cei care nu opunem rezistenţă atunci când cineva ne batjocoreşte limba; noi,  cei care, seduşi de cuvinte mari şi sloganuri,  facem alegeri greşite care ne costă mai mult decât ne-am putut închipui vreodată.

 

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 1 februarie a.c.