Rămăşiţele arheologice din oraş şi din împrejurimi (localităţile Jelena, Livada Karaska și Mišar) confirmă că în această zonă existau aşezări încă din epoca de piatră. Šabac obţine o importanţă istorică mai mare pentru sârbi odată cu izbucnirea Primei Răscoale Sârbe din 1804. Au fost câteva bătălii importante între turci şi sârbii din împrejurimi. Cea mai importantă a fost, cu siguranţă, bătălia de la Mišar din 1806. Mišar este un sat situat la 6 kilometri distanță de Šabac. Paradisul sârb înrobit, cel puţin pe scurt, a fost eliberat din jugul turc pe 27 ianuarie în anul 1807. Astfel, după mai bine de trei secole, Šabac era în mâinile sârbilor. Această perioadă, totuşi, s-a încheiat în anul 1813, odată cu înnăbuşirea Primei Răscoale Sârbe.

Momentul real de dezvoltare a oraşului Šabac începe după sfârşitul războiului în cea de-a Doua Răscoală Sârbă. Această perioadă coincide cu perioada de administrare a lui Jevrem Obrenović, fratele domnitorului Miloš. Jevrem era un om de opinii largi şi avansate. El a condus orașul Šabac timp de 15 ani, iar în acel timp s-a schimbat mult de la rădăcină, viaţa în ansamblu îmbunătățindu-se semnificativ. El a adus spiritul civilizaţiei europene, a încurajat un început mai bogat, în domeniu îmbrăcăminte, locuinţă, comportament, educaţie, obiceiuri culturale. În plus, Jevrem Obrenović a fost cel care a adus multe lucruri noi pe care pe care sârbii aveau ocazia să le vadă doar în Šabac. Pentru prima oară în Šabac, în loc de frula tradiţională, se auzea sunetul pianului. Ceea ce este cel mai valoros, a fost creat în Šabac şi a rămas mândria orașului, este că a aici a fost înființată prima farmacie, respectiv spital, în anul 1826, prima şcoală primară în anul 1826, iar gimnaziul a început să funcționeze în anul 1837.

După terminarea domniei lui Jevrem Obrenović, dezvoltarea oraşului continuă. A avut o mare importanţă în Serbia şi în afara ei. În cea de-a doua jumătate a secolului XIX, orașul s-a dezvoltat foarte repede. Alături de Belgrad şi Kragujevac, a fost unul dintre cele mai importante urbe sârbești. Datorită dezvoltării sale atât de rapide, a primit numele de „ Micul Paris”.

Progresele şi prosperitatea oraşului le-a întrerupt Primul Război Mondial. Oraşul a fost demolat, ars şi jefuit. În anul 1918, după sfârşitul războiului, oamenii se bucurau de libertate.

În perioada dintre Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial, Šabac a creacut datorită meşteşugurilor, comerţului şi agriculturii foarte dezvoltate. Industria chimică „ Zorka” a marcat ultimele decenii de dezvoltare a oraşului.

După două decenii de pace şi linişte, cel de-al Doilea Război Mondial intră în Europa şi, prin urmare, la Šabac. Victime erau cu miile. Libertatea a ajuns în cele din urmă pe data de 23 octombrie 1944. Primii ani de după război au fost marcaţi de construirea şi reînnoirea bunurilor distruse de război. Au renovat şi au adus la un nivel înalt cultura şi turismul.

În prezent, oraşul are aproximativ 70.000 de locuitori.

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 1iunie 2019