Aşezări, destine, oameni

SANKT-PETERSBURG, RUSIA

SANKT-PETERSBURG, RUSIA

Orașul care respiră eleganță, istorie și povești țariste

Au ajuns vremuri în care călătoriile în afara granițelor au devenit limitate. Trebuie să respectăm unele restricții pentru a păstra sănătatea noastră și a celor din jur. Cu o mare speranță așteptăm zile mai bune, când cuvântul COVID-19 va ține de trecut. Până când, în acel viitor, va zori, visăm.

Deseori mă gândesc cât de fericiți și liberi eram înainte să apară coronavirusul. Nici măcar nu eram conștienți de acest fapt.

Închid ochii și retrăiesc experiența din anul 2018, când am descoperit farmecele Rusiei. Am fost fericită, entuziasmată și am așteptat cu nerăbdare să mă plimb pe stăzile orașului pe care îl văzusem de atâtea ori pe internet.

Veneția Nordului

Mi-am propus să vizitez orașul țarilor ruși sau așa-zisa Veneție a Nordului. Îmi amintesc de momentele pe care le-am petrecut în acest oraș de poveste. În orele dimineții am ajuns de la Moscova la Sankt-Petersburg, oraș care m-a fascinat din prima clipă. Clădirile îi dădeau un farmec aparte. Sankt-Petersburg se diferenția de capitală din punctul de vedere al arhitecturii, stilului de viață și al vremii.

Îmi amintesc de dificultățile pe care le-am întâmpinat în găsirea spațiului de cazare. Acele mici neînțelegeri par acum atât de amuzante. M-am cazat și a urmat – clar – explorarea orașului.

Retrăiesc acele momente de vis…

Încep de la cea mai renumită stradă, Nevsky Prospekt. Pe acest bulevard găsesc, laolaltă, palate, biserici, monumente, restaurante și magazine. Denumirea Nevsky provine de la râul Neva, la a cărui gură se găsește orașul Sankt-Petersburg. Canalele taie orașul, iar de aici provine și denumirea Veneția Nordului. Pe acest bulevard întâlnesc mai mulți cântăreți pe stradă care îi amuză pe cei din jur. Oamenii se opresc din mers pentru a-i asculta sau chiar pentru a-i filma. Zâmbesc și îi aplaudă, iar aceste scene creează niște sentimente calde. Văd oameni care se bucură unii de alții și împărtășesc zâmbete.

Plec mulțumită.

Ajung la cunoscuta Biserică a Mântuitorului pe Sânge Vărsat. Este una dintre punctele cele mai importante ale orașului, o construcție superbă și plină de istorie. Biserica Mântuitorului pe Sânge Vărsat a fost ridicată pe locul unde a fost asasinat țarul Alexandru II, iar denumirea sfântului locaș face referire la sângele lui. În timpul Revoluției Ruse și celor două războaie mondiale biserica a suferit multe schimbări.

Astăzi rolul principal al bisericii este cel de muzeu. Privesc exteriorul și constat că în partea de sus sunt lucrări de reconstrucție. ,,Ce păcat! M-ar fascina dacă aș vedea-o în întregime!” – îmi zic în sinea mea.

Muzeul Ermitaj

Muzeul Ermitaj

Nu îmi ajunge o zi să descoper toate farmecele Sankt-Petersburgului și ale locurilor din împrejurime. Îmi continui aventura, iar partea cea mai încântătoare urmează să înceapă.

Este cunoscut faptul că Sankt-Petersburgul este un oraș friguros și deseori ploios. Așa a fost și ziua în care am vizitat Ermitajul.

Unul dintre cele mai cunoscute muzee din lume, situat pe malurile râului Neva, a fost odinioară Palatul de Iarnă al țarilor ruși. Muzeul l-a înființat Ecaterina cea Mare.

Ermitajul are peste 60.000 de obiecte de artă și mai cuprinde aproximativ trei milioane de obiecte în rezervă din paleolit până în zilele noastre.

Este imposibil să vizitați toate clădirile într-o singură zi, dar, din fericire, există bilete valabile pentru mai multe zile. Până să ajung la biletul meu am stat la coadă două ore, sub umbrelă, dar nu am renunțat.

Rezultatul m-a făcut să uit de inconveniențe. Acest complex grandios ascunde după porți obiecte de artă valoroase, colecționate de împărăteasa însăși. Când trecem pragul muzeului și privim exponatele realizam cum arăta un palat în care locuiau imperatorii.

Palatul Ecaterina

Palatul Ecaterina

Am crezut că fascinația mea s-a terminat aci, dar m-am înșelat. În împrejurimea orașului există și Palatul de Vară. Acesta se află la Tsarskoye Selo, un loc numit Pușkin. Palatul de Vară sau Palatul Ecaterina este un complex uriaș care le-a servit țarilor ca reședință în perioada estivală.

Sanela CRĂINEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 45 din 7 noiembrie 2020