Spre deosebire de Uzdin, Covăciţa şi multe alte localităţi Voivodinene unde pictura naivă este aşa zis la ea acasă, la Torac de la începutul secolului lăsat în urmă şi până în ziua de astăzi, această artă magnifică nu poate fi încadrată în nici un fel de gen artistic al penenului şi culorilor de ulei ale curcubeului. În satul de pe Bega pictura şi desenul a avut o continuitate, mai ales după umila noastră părere prin acea pepinieră de talente care au evoluat în timp de sine aparte. Prin urmare, aici la Torac putem constata că avem aproape toate genurile legate de impresionanta artă a culorilor si a desenului în general. Pictură clasică am avut pe aici pe colea numai în cazuri singulare, care din vari motive au rămas inedite pentru publicul larg. Mai târziu de la clasic s-a trecut la ale curente, în deobşte preferându-se fie desenul în creion, picturi cu culori tempera, în unele cazuri mai restrânse chiar şi grafică, aceasta din urmă solicitând si o muncă mai minuţioasă.

Dacă revenim în vremurile mai apropiate nouă s-au ivit noi talente precum Marin Lelea care pictează numai în ulei şi mai ales teme religioase biblice, apoi ca mai înaintată în vârstă Aorica Dejan care a pictat încă din tinereţe tablouri chiar foarte frumoase din mediul rural, iar pe urmă ia trecând la pictura pe farfurii. Trebuie să mai amintim şi pe familia Avram, tatăl Ionel şi fiica Dalila, primul ocupându-se mai ales cu desenul, respectiv pictura cu culori tempera având la activ câteva sute de desene şi tablouri, pe când fiica lui a început să practice cu succes o pictură foarte atrăgătoare ochiului care în cele mai dese cazuri ne duce cu gândul la marii pictori de epocă de altădată. Iar cea mai tânără pictoriţă este Ania Paunescu, despre care cei mai mulţi telespectatori au ajuns să o cunoască datorită Televiziuni Voivodinene programul în limba română. Desigur, desenul sau pictura pe care o preferă aceasta este una foarte complexă, pe alocuri chiar apropindu-se de performansurile moderne mondiale. Prin urmare, ea fiind la începuturi vom zice doar, „no comment”.

Puterea Creionului poate face chiar minuni

După această scurtă introducere în ceea ce priveşte aşa zisă artă a artelor după părerea multor critici şi analişti, în acest număr a saptămânalului nostru am considerat să-l prezentăm pe tânărul Sebastian Checi un artist în toată puterea cuvântului, care de aproape un deceniu s-a impus prin creaţiile sale ca fiind unul dintre cei mai specifici mânuitori ai creionului dar uneori chiar şi a penelului şi culorilor lucru pe care îl face însă mai rar.

În urmă cu mai bine de două decenii când am realizat la părinţii acestuia rubrica noastră cea mai citită „Casa românească Sebastian era elev în primele clase ale scolii medi din Zrenianin şi cea mai mare pasiune a lui a fost realizarea de machete de vapoare, vaporaşe şi chiar corăbii cu pânze în total chiar vreo 100 de astfel de lucrări pe drept cuvânt artistice care au necesitat o muncă minuţioasă de zile şi nopţi la rând. Totuşi, se poate vedea că de la această machetare, Sebastian se va îndrepta direct spre desen ca un artist autodidact neşcolit niciunde.

A început să lucreze spre sfârşitul scolii medii de strungar şi în cea mai mare parte a lucrat schiţe după fotografii originale ale celor mai cunoscuţi actori ai Celei de a VII-ea arte precum Sophia Loren, John Wain, Robert De Niro, Al Pacino, Eddy Murphy, Mister Bean, Jackie Chan, Will Smith şi chiar Arnold Schwarzenegger. O mare parte din aceşti vestiţi actori a marelui ecran, au fost imortalizaţi de Sebastian în somtuase caricaturi. Desigur nu au lipsit nici cântăreţii de talie mondială precum Brayan Johnson de la Qeen, Jimmi Hendrix respectiv de la noi Ţeţa, Tociac…

Ionel MIAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 13 iulie 2019