Spiritualitate/Ecumenism

Sfânta Taină a Preoţiei

Taina Hirotoniei are trei trepte – toate adeverite de Sfânta Scriptură şi de Sfânta Tradiţie şi bine cunoscute încă din vremea Sfinţilor Apostoli – şi anume: diaconia, preoţia şi arhieria.

În Faptele Sfinţilor Apostoli se arată cum a luat fiinţă treapta diaconească, pe urma alegerii şi hirotoniei celor şapte diaconi în Biserica din Ierusalim. „Pe aceştia i-au pus înaintea apostolilor şi rugându-se şi-au pus mâinile peste ei” (Fapte VI, 6).

Sfinţii Apostoli au hirotonit preoţi în mai multe cetăţi (Fapte XIV, 23). De asemenea, Sfântul Apostol Pavel a aşezat şi episcopi, pe care, prin viu grai şi prin scrisori, îi sfătuieşte să îndrepteze cele ce mai lipsesc şi să aşeze preoţi prin cetăţi (Tit I,5).

Sfinţii Părinţi dau mărturie neîntreruptă şi netăgăduită despre cele trei trepte ale Sfintei Preoţiei, unul din ei scriind: „Supuneţi-vă toţi episcopului precum Iisus Hristos Tatălui şi preoţilor ca Apostolilor, cinsţiti pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu.

Fără episcop nimeni să nu facă ceva din cele ce aparţin Bisericii” (Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola către smirneni, VIII, 1-2).

Spre Sfânta Taină a Preoţiei poate păşi numai cel ce este găsit vrednic de primirea ei, după cercetarea lui de către duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Harul odată împărtăşit prin hirotonire nu se pierde niciodată. Cel hirotonit poate fi doar oprit – pentru pricini de abateri de la buna purtare preoţească – de la săvârşirea celor sfinte.

Prot. Emanuel TĂPĂLAGĂ, vicar eparhial

Articolul integral îl puteți citi în ziarul „Libertatea” din 31 martie 2018