Două texte separate mi-au atras atenția, după căderea previzibilă a guvernului PSD. Mai întâi cel semnat în ,,Cotidianul” de Octavian Știreanu, ziarist pe care îl cunosc de vreo 35 de ani, om a cărui inteligență și verb nu am a le pune la îndoială, mai apoi comentariul unui avocat sclipitor devenit, de nevoie, un star al formatorilor de opinie al acestor zile, avocatul Gheorghe Piperea. Iată ce scrie primul sub titlul „O moțiune a caracterelor” (mă întreb și te întreb: care… caractere, Tavi?!): „Cu arestarea fostului premier (Adrian Năstase –n.n.) s-a inaugurat iacobinismul în politica românească, turnătorul Băsescu-Petrov (pe plan intern) și fostul procuror comunist Monica Macovei (în exterior) fiind promotorii unei demagogii fără precedent, exaltată și feroce, desfășurată în numele luptei împotriva corupției. Această demagogie a fost perpetuată la dimensiuni patologice, până în zilele noastre, de comportamentul gregar al lui Klaus Iohannis, personaj mediocru, leneș și incapabil să aibă vreo altă idee politică în afară de lichidarea PSD”. Subliniez cuvântul: lichidarea PSD! Nu m-a mirat finalul cu adresă precisă: „Înlocuiți în discursurile sale cuvântul „pesediștii”, cu „evreii”. Veți avea unele revelații. Nu știu cât de încântătoare”. Deloc încântătoare, dragă Octavian Știreanu, după cum bine anticipezi! Gheorghe Piperea, al cărui blog merită citit de oricine dorește un duș rece în medicoritatea călduță (ca să nu zic mocirla scabros-servilă) a presei românești, amintește pe pagina sa de opinii personale, cu trimitere la o zicere memorabilă a președintelui Românie, care dorește o Românie fără PSD, de lupta unui faimos avocat evreu, Hans Litten, împotriva lui Hitler și acoliților acestuia. Luptătorul anti-nazist a sfârșit tragic, sinucingându-se în lagăr. „Nimeni, însă, nu l-a bântuit atât de crunt pe Hitler: stafia lui Litten l-a urmărit până la graniţele iadului”, scrie Piperea.

Din toate acestea, ca și din altele, cum ar fi agenda ultimelor întâlniri americane ale fostului premier Dăncilă – cea care dorea mutarea ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, spre furia președintelui republicii – am înțeles, și cred că am înțeles bine, pe ce direcție vor merge adversarii lui Iohannis în campania electorală abia lansată. Ecouri ale celui de al Doilea Război Mondial… Și greșesc. O fi dând bine la unii alegători să asociezi un neamț contemporan cu apucăturile predecesorilor săi naziști, dar acest joc e o pierdere de imagine colosală pentru România, ca țară, indiferent cum am lua-o. O mână de antisemiți se vor bucura, în timp ce mulți alții se vor întreba cât de primitivi suntem, totuși, pentru a reduce dezbaterea de idei la așa ceva (NB: ideile sunt, oricum, puține pe aici, umorile, gârlă!).

Lucian RISTEA

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 19 octombrie 2019.