Dialog intercultural

Teatrul radiofonic, o contribuție marginalizată în patrimoniul nostru cultural

Teatrul radiofonic, o contribuție marginalizată în patrimoniul nostru cultural

Teatrul la microfon în limba română, transmis în cadrul programului de dramă radiofonică în limba română, pentru adulți și copii, al redacției programului artistic-verbal a Postului de Radio Novi Sad, a adus posibilitatea exprimării artistice, literare, sonore, inedite, într-un cadru auditiv complex pe care l-a oferit comunicarea radiofonică. Se poate zice, în altă ordine de idei, că inițerea programului de teatru radiofonic în limba română reprezintă și dimensiunea cea mai concretă, mai elevată (ca să nu zicem sublimă) în exprimarea radiofonică, precum și în realizarea drepturilor noastre ca minoritate etnică, la capitolul radio, ale acelor drepturi care au mai emanat câte ceva din vigoarea vibrațiilor unor bune practici din fosta Iugoslavie, respectiv din perioada în care Voivodina s-a bucurat de o autonomie, de o multiculturalitate firească, nepătată, perioadă în care etnicii minoritari au beneficiat din plin de posibilitățile de a se manifesta și de a crea valori – iar după cum s-a și dovedit, această redacție a programului artistic-verbal, în cadrul căreia au ființat programele de dramă atât în limba sârbă, cât și în limbile minorităților etnice: maghiară, slovacă, română, ruteană, s-a bucurat și de reale succese (premii obținute la Festivalurile din fosta Iugoslavie, în concurența acerbă a posturilor de radio din fostele republici iugoslave, la cele mai prestigioase festivaluri din străinătate, programul în limba maghiară a avut ansamblu de actori angajați ai Postului de Radio, se inițiază spectacole multimedia etc.).

Vorbind de teatrul radiofonic în limba română, avem în vedere perioada cuprinsă între jumătatea anilor 80 și prima parte a anilor 90, vreo 10 ani, după care, treptat, mai cu seamă de prin anul 2000, a urmat declinul atât al programului de teatru radiofonic în limba română, volumul pieselor înregistrate scade drastic, cât și a programului-artistic verbal ca întreg (programul în limba română nu mai este de sine stătător, parte integrantă a redacției programului artistic-verbal, fiind transferat în cadrul redacției informative a programului în limba română, perioadă în care Postul de Radio Novi Sad își pierde autonomia, devenind tot mai mult un apendice al RTV Belgrad, fiind la cheremul intereselor și cercurilor politice belgrădene, stare care din an în an s-a agravat tot mai mult, continuând și în zilele noastre). Ultima piesă pentru adulți în limba română (realizată în cadrul programului artistic-verbal), „Artur osânditul” de Matei Vișniec, în regia lui Iulian Ursulescu, adaptare radiofonică a spectacolului prezentat în cadrul Zilelor de Teatru de actorii trupei „Thalia” din Novi Sad, a fost înregistrată în luna iunie 2001. Înregistrarea acestui spectacol a însemnat și ultimul scenariu radiofonic produs de programul de teatru radiofonic în limba română.

Teatrul românesc depășeșete calificativul de „teatru de amatori”

Prima emisiune de teatru radiofonic în limba română (înregistrată în studioul Postului de Radio Novi Sad) a fost transmisă în data de 29 noiembrie 1985, dată istorică pentru programul în limba română al Postului de Radio Novi Sad. În acea zi de vineri și-a luat startul emisiunea de teatru radiofonic în limba română, s-a transmis scenariul radiofonic „Dosarul T – 198” de Tome Arsovski în regia lui Tibor Vaida (în distribuție: Iulian Bugariu, Ioţa Vinca, Iova Dalea, Traian Gătăianţu, Ionică Manciu, Florina Vinca, Ion Berlovan, Vioara Idvorean, Livius Guţu, Virgiliu Doclean, Georgel Ţera.). A urmat, în luna decembrie, „Mat încoronat cu computer” de Pal Bender, în regia Virginiei Marina Guzina, apoi în ianuarie 1986 și primul scenariul radiofonic scris în limba română, „Ușa” de Slavco Almăjan, în regia lui Mircea Pavel Mihai. Programul de teatru radiofonic pentru adulți s-a transmis în genere săptămânal, deși au existat perioade în care transmisiile au fost și mai dese. Emisiunile (pentru adulți și copii) au fost redactate de Nicu Ciobanu, de altfel angajat pe post de dramaturg pentru emisiunile în limba română ale redacției programului artistic-verbal.

Din păcate, programul teatru la microfon, privit prin prisma zilelor noastre, nu s-a putut bucura de o continuitate (întocmai cum am menționat și mai sus) pe măsura entuziasmului, a profesionalismului, a pasiunii și poate mai important a unei energii cu care teatrul radiofonic a fost îmbrățișat de autorii de scenarii, actorii noștri, regizori, traducători, maeștrii de sunet, ascultători etc. Și totuși, prin teatrul radiofonic s-a reușit să se aducă noi și necesare vibrații teatrului românesc. Pur și simplu, românilor li s-a oferit, în ansamblu, posibilitatea de a se bucura din plin de lumea teatrului, prin varietatea trăirilor artistice și a unui repertoriu diferit de ceea ce au oferit teatrele de amatori, oferta era mai diversificată, mai bogată.

Avem în vedere și faptul că în acei ani și scenele de teatru (amatoricesc) au funcționat și în urma premierelor, spectacolele s-au jucat și în urma Zilelor, astfel că teatrul românesc, impulsionat săptămânal și de teatrul radiofonic, a devenit o prezență reală, semnificativă, importantă, printre admiratorii scenei teatrale și, firesc, panorama noastră cultural-artistică avea alte valori, substanțial mai înalte decât cele pe care le cunoaștem astăzi. Actorii care și-au „împrumutat” vocile interpretând o gamă largă de personaje ale scenariilor radiofonice nu erau alții decât aceeași minunați actori care făc parte din istoria teatrului nostru contemporan. Astfel, prin realizări deosebite ne-au rămas în memorie o pleiadă de actori minunați: Aurelia Bugariu, Iulian Rista Bugariu, Ioța Vinca, Iova Dalea, Ana Niculina Ursulescu, Ion Secheșan, Ion Omoran, Ion și Mara Isaia, în anii 50, actori ai Teatrului Popular „Ion Luca Caragiale” din Vârșeț, apoi ai Teatrului Național din Skopje (în data de 29 mai 1985 înregistrează scenariul radiofonic „Copilul cu barbă” de Đura Đukanov), Traian Gătăianțu, Florina Vinca, Gheorge Trocea, Mărgărit Ecovoiu, Laureta Ecovoiu, Silvia Pincu, Viorica Țăran, Aurelia Isac, Traian Minda Cârsta, Ionică Cugia, Nelu Marcovicean, Todor Groza etc.

Realizările actorilor noștri au rămas în fonoteca Postului de Radio Novi Sad, în distribuțiile celor peste 100 de scenarii radiofonice înregistrate. Totuși, trebuie să remarcăm un moment important – actorii, care au șlefuit acele minunate personaje, în distribuțiile scenariilor radiofonice, chiar dacă vin din teatrele de amatori, au creat roluri memorabile. Au marcat perioade importante din peisajul nostru cultural, teatrul, măcar cândva, fiind acel compartiment pe care românii l-au cultivat cu respect și pasiune, prin realizările lor, tocmai prin teatrul la microfon, nu de puține ori au depășit calificativul de „actor amator”.

,,Bravul soldat Șveic” în interpretarea trupei din Uzdin în 2014

Teatrul la microfon în limba română a contribuit în mare măsură și la promovarea Zilelor de Teatru și viceversa. Zilele de Teatru au fost o pepinieră, locul de unde actorilor noștri li s-au deschis noi posibilități de afirmare și confirmare a valorilor tocmai prin teatrul radiofonic. Astfel, unele spectacole prezentate pe scenele teatrului de amatori, au fost adaptate pentru radio, respectiv înregistrate direct pe scenele unde au fost montate. Ne amintim de „Prohorisiţii”, primul spectacol transmis într-o adaptare radiofonică de Mića Stojanović care semnează și regia, după textul lui Radivoje Lola Đukić. De altfel, spectacolul a fost prezentat de trupa de teatru din Nicolinț la Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina. Au interpretat: Traian Minda, Trăian Căcina, Elena Minda, Nelu Marcovicean, Livius Stefan, Silvia Pincu, Ionel Cebzan, Lori Cebzan. „Căsătorie întârziată” de Livius Lăpădat este un alt spectacol, prezentat la Zile de actorii din Sărcia, care în adaptare radiofonică, în regia Virginiei Marina Guzina, a fost transmis de la Postul de Radio Novi Sad. „Și așa mai departe” de A. P. Cehov, în regia lui Iulian Ursulescu, este spectacolul care, în anul 1991, la ediția a XIX-a a Zilelor de Teatru, Căminului Cultural „Doina” din Uzdin i-a adus locul I.

În adaptarea radiofonică, rolurile au fost interpretate de: Adam Dalea, Viorica Țăran, Mărgărit Ecovoiu, Florina Petroi, Ion Secheșan, Pavel Herendici, Iova Dalea, Laureta Onciu Ecovoiu, Florin Țăran, Ana Niculina Ursulescu și Crăciun Miclea. „Don Juan moare ca toţi ceilalţi” de Teodor Mazilu, adaptat pentru radio, în regia lui Cătălin Vladimir Damian, este spectacolul prezentat de actorii Societății Cultural-Artistice „Luceafărul” din Vârşeţ, la ediţia a XXVII-a a Zilelor de Teatru. Au interpretat: Monica Boldovină, Ionel Cugia, Teodor Groza şi Cornel Mata. „Steaua fără nume”, în regia lui Gh. Vâlceanu, este o altă înregistrare a spectacolui de teatru, montat de trupa de teatru „Neica” din Coștei la ediţia a XXVIII-a a Zilelor de Teatru. În distribuție: Ion Micşa, Nicolae Fortuz, Cornel Bojana, Vinko Stepan, Mariana Stratulat, Luminiţa Gaşpar, Ilia Capeţ, Mircea Miloia, Iuliana Stepan, Gheorghe Stratulat, Teodor Sferlea. „Dragoste şi crimă” de Livius Lăpădat, în regia lui Iancu Pancaricean, este adaptarea radiofonică a spectacolului de teatru al Societății Cultural-Artistice „Frăţie şi Unitate” din Sărcia la ediţia a XXVIII-a a Zilelor (în distribuție: Nicoleta Suciu, George Suciu, Pavel Pancaricean Lonti, Svetlana Suciu, Daniel Miloş – Pepe, Mădina Pancaricean, Viorel Lăpădat Voconie, Trandafir Condan şi Silvia Matici). Un alt specatcol prezentat la Zilele de Teatru ale Românilor din Voivodina, de teatrul de amatori al Societății Cultural-Artistice „Mihai Eminescu” din Straja și, înregistrat ca atare, este spectacolul cu piesa „Secretissimo” de Mark Kamoletti în regia lui Ion Omoran (pentru acest spectacol la ediţia a XXVIII-a a Zilelor trupei din Straja îi revine Marele Premiu al ediţiei). Rolurile au fost încredințate lui Ionel Omoran, Mircea Omoran, Livi Simovici, Anita Trocea, Trăian Manescu, Laurenţiu Căldare, Ionel Cocoş, Livius Nicolaevici şi Gheorghe Stoianov.

Această oarecum bună practică de a se înregistra spectacolele prezentate la emulația noastră teatrală – cele mai bune spectacole, respectiv piesele scrise de autori români din Voivodina – reprezintă un moment important și pentru istoria teatrului nostru, pentru o bază de date care ar concura la istoria noastră culturală, dar și pentru a lăsa dovezi autentice, grăitoare, despre arta scenică etc. n-a fost de lungă durată. Odată cu desființarea redacției programului artistic-verbal a Postului de Radio Novi Sad, înregistrarea spectacolelor prezentate la Zile a fost abandonată. Ultimul spectacolul, din cele prezentate la Zilele de Teatru și înregistrate de programul de dramă radiofonică în limba română, a fost „Artur Osânditul” de Matei Vişniec, în regia lui Iulian Ursulescu. Cu acest spectacol Trupa de Teatru Experimental ,,Thalia din Novi Sad s-a prezentat la ediţia a XXVIII-a a Zilelor n distribuție: Ovidiu Lupşor, Ana Niculina Ursulescu, Silvia Bosioc, Cristian Bălan, Daniela Popov şi George Tolvai). Muzica a fost compusă şi interpretată de Florin Puia.

Avalanșa energiilor creatoare

Un segment aparte al programului de teatru radiofonic în limba română îl reprezintă teatrul pentru copii. Într-o vreme copiii din școlile noastre, la ora de limba română, au ascultat piese radiofonice, le-au comentat, din piesele transmise la radio s-au inspirat pentru aventurile lor imaginare în lumea copilăriei și dincolo de ea, nu de puține ori chiar ei, sau colegii lor, au fost protagoniștii unor scenarii radiofonice. Firesc, vorbim de alte vremuri, de vremurile în care încă mai exista acea lumină și spiritul nemărginit al creației care, ciudat, a sălășluit și în școlile noastre. O bună colaborare a fost stabilită cu cadrele didactice din Vârșeț: învățătoarea Mărioara Boldovină care regizează piesa „O poveste pierdută” de Alecu Popovici, prof. Maria Balei (și elevii Școlii „Olga Petrov Radišić”, protagoniști în mai multe scenarii radiofonice pentru copii), precum și cu prof. Romanța și Petru Glanda (școala generala din Petrovasâla) regizori ai scenariului radiofonic „Fata moșului cea cuminte”, o dramatizare după Ion Creangă.

Înregistrarea scenariilor radiofonice pentru copii în limba română a început cu mult mai înainte de inaugurarea programului propriu-zis, astfel prima piesă se înregistrează în data de 21 mai 1985 – „Pantofiorii” de Nevena Nastasić n distribuție: Iova Dalea, Florina Vinca, Vasile Barbu, Gheorghina Berlovan, Dorina Lotrean, Daniela Magda, Luminiţa Mircea, Mărioara Ţera, Ioneaua Muntean, Simeon Todoran, Nenad Mitrovici, Emanuel Zăria, Mircea Cotârlă, Zorel Ruga). Transmisiunea emisiunilor de teatru pentru copii în limba română a început în anul 1986 (25 ianuarie), prin premiera scenariului radiofonic „Pantofiorii”. Până în iulie 2000 se înregistrează 45 de scenarii radiofonice pentru copii în limba română. O adevărată avalanșă de energii creatoare care au pus în mișcare autori de texte, traducători, actori, o pleiadă de elevi talentați, regizori, maeștrii de sunet etc. și poate cel mai important moment – a generat vibrațiile unui spațiu cultural, literar, artistic autentic, apt de a iniția și modela peisajul spiritual identitar românesc, oferindu-i noi valori, diametral opuse celor tradiționale. S-a putut întrezări conturarea unui suport care ne facilita mișcarea spre un alt limbaj și model identitar în care creația era acel reper definitoriu. Dar, din păcate, așa cum am mai afirmat, această realitate n-a fost de lungă durată, ca și în alte multe cazuri similare de care a avut parte românul minoritar, de parcă o mână rău intenționată a spulberat bunul mers al lucrurilor, peste firavul deceniu al începuturilor, s-a așezat tăcerea, ignoranța, aducând o altă ordine, în fond o dezordine care ne urmărește continuu, devenind parte integrantă a cadrului identitar.

Trezirea dramaturgiei originale

Teatrul radiofonic a oferit posibilitatea, și a reușit, să impulsioneze încercările atât de necesare ale dramaturgiei originale în limba română, într-o vreme în care dramaturgia a „lipsit” din registrul literaturii noastre. Învelită în fașele unei neputințe de a se impune în atenția scriitorilor, ea a mocnit la periferia intereselor, determinată mai cu seamă de faptul că teatrul nostru și viața teatrală îndeobște nu s-a bucurat de vigoarea necesară, n-a avut resursele necesare să creeze un teatru profesionist, scenei noastre fiindu-i rezervat cadrul de manifestare al amatorismului cultural, teatral.

Este important să știm că prin textele montate la radio și literatura dramatică a prins viață, iar prin traducerile în alte limbi (prin intermediul teatrului la microfon) a intrat într-un circuit mai larg decât cel pe care l-a oferit spațiul lingvistic românesc. S-au scris texte în exclusivitate pentru teatru radiofonic în limba română, iar autorii, precum Slavco Almăjan, el fiind și cel mai prolific autor de scenarii radiofonice („Aș vrea să cânt duminica-n tramvai”, „Câinele care și-a vândut umbra”, „Ușa”, „Ninsoarea din oglindă” – în anul 1989 se înregistrează și pe placă de patefon, producție a Radio Televiziunii Belgrad – „Râsul calului, plânsul peștelui”, „O moară de vânt într-o pălărie de soare”, „Ploile diagonale”, „Pasărea fără somn”), Florin Țăran („Nebunul, paznic al raiului”), Florin Ursulescu („Clar de lună”), Nicu Ciobanu („Balansoarul”), Aurelia Pența Mândrea („Comoara”), Ileana Ursu („O lecție”), Mărgărit Ecovoiu („Elefantul sub preș”) autori care au anunțat vremuri mai bune pentru dramaturgia românească. S-au dramatizat povestiri, romane ale scriitorilor noștri: Teodor Munteanu („Taine”, dramatizare după romanul „Marele secret”), Mihai Avramescu („Tinerețe frântă”, dramatizare după romanul omonim), Simion Drăguța („Poveste neterminată” după „De trei ori Hermina”), s-au adaptat piese de teatru ale autorilor români din Voivodina: Miodrag Miloș („Traseu secundar”), Livius Lăpădat („Căsătorie întârziată”, „Dragoste și crimă”).

Odată cu emisiunile de teatru radiofonic s-au deschis și alte perspective scenariilor documentare, o formă foarte puțin abordată în emisiunile în limba română ale Postului de Radio Novi Sad. Scenariile documentare au scos în evidență personalități, caractere, trăiri, au căutat să imortalizeze clipe, evenimente, momente care s-au impus în memoria unei colectivități. Emisiunile de dramă radiofonică în limba română au pus și bazele unui program care a manifestat un interes aparte spre teatrul radiofonic de natură documentară.

Autorii scenariilor radiofonice documentare: Virginia Marina Guzina („Povești cu moroni sau bezna inimii și a sufletului părăsit”, „Ziua Crucii”, „Anul 1980” ) și Nicu Ciobanu („Poligonul cu îngeri”, „Nopți albe”, „Deschideți fereastra”) au adus realizări care, firesc, trebuiau continuate ca formă, dar și ca mod de realizare, exprimare. A fost un început care și-a căutat perspectivele. O atenție deosebită a fost acordată posibilităților pe care le oferă sunetul drept modalitate de exprimare, comunicare, textul literar fiind doar un suport care facilitează și amplifică diversitatea acustică a mesajului. Dintr-o astfel de concepție a fost înregistrat scenariul radiofonic „Eu în această cameră nu pot dormi” de Virginia Marina Guzina, Doru Barbulov și Nicu Ciobanu, dramatizare radiofonică după versurile poeților Slavco Almăjan, Felicia Marina Munteanu și Nicu Ciobanu, realizare care la Festivalul posturilor de radio de la Ohrid (Republica Macedonia de Nord) a obținut premiul întâi. Pentru programul de dramă radiofonică în limba română (încă în faza de afirmare) a fost o mare realizare, însă și o confirmare a unui real potențial de care am dispus.

Astăzi, la o distanță de aproape 20 de ani de la desființarea programului de teatru radiofonic în limba română, conștientizăm importanța pe care a avut-o acest program în afirmarea artei teatrale românești, a dramaturgiei noastre, în susținerea teatrelor de amatori, pentru climatul teatral-cultural și pentru promovarea valorilor noastre identitare. A dat o șansă autenticului și originalității. Pierderea acestui program este irecuperabilă.

Nicu CIOBANU

Articol publicat în numărul 26 din 27 iunie 2020