Retrovizor

Tejghetarii

Tejghetarii

DEX: TEJGHETÁR, tejghetari, s. m. Persoană care stă la tejghea ca vânzător sau casier. – Din tc. tezgâhtār.

*

Această categorie socială este întâlnită, deseori, în comunitatea românilor din Serbia de Nord-Est. Din păcate, nu vom spune că respectiva meserie ar fi dezonorantă. Şi negustorii Ianke, şi Take şi Cadîr se făleau cu nobila lor profesiune. Dar nu numai ei, chiar şi Hagi Tudose, şi Lipscan, şi Foe, şi Ana Mihalyfalvi, ca să enumerăm câteva celebre nume uitate prin literatura universală. În spaţiu etnic românesc din dreapta Dunării, tejghetarii de profesie, adică negustorii de românism, s-au emancipat. Credeţi că ei, precum ,,…negustorii din Constantinopol/ întind în piaţă diferite mărfuri/ să ieie ochii la efenzi şi popol” (Mihai Eminescu)?
O, nu! Tejghetarii noştri vând iluzii, promisiuni cu duiumul, iar cumpărătorii, oamenii procopsiţi din instituţiile de stat din România, care se ocupă de soarta românilor din afara frontierelor, vin ,,la clăi de vorbe”, parcă aduşi de buciumul care, câteodată, sună cu jale seara pe deal şi prin Mioriţa. 
Şi ei nu vin atraşi de vreun miracol, ci, pur şi simplu, să se lase inoptizaţi (se poate citi: şi păcăliţi!) de ,,marfa” proastă pe care negustorii noştri hapsâni, cu năravuri de comedianţi, le livrează naivilor funcţionari.
De fiecare dată când vreun astfel de personagiu ajunge în preajma unor ONG-uri falite, anume create pentru a sabota interesele României în interiorul minorităţii din Timoc, Morava şi sudul Dunării, (să ne limităm deocamdată doar la acestea!) şi nu să lupte pentru idealurile etnicilor români, se produce un fenomen straniu: pe cer apar câţiva corbi, printre ei niciunul al lui Poe, care, intuim, rămâne privighetoare prin ,,…oracole ceţoase,/cărţi cu tâlc tulburător”, niciunul al lui Eminescu plecat, ştim, să-l vestească pe Baba Novac de năvala turcilor.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 50 din 16 decembrie 2017