Tot  ceea ce face se transformă în artă

Se spune că un om fără pasiuni e un om trist care nu a simţit ce înseamnă să fii mândru cu adevărat de o realizare proprie, un om care nu simte vibraţia lucrurilor din jur. Cred că nu există vreo persoană care să nu fie bună la ceva și care  să nu aibă vreun talent,  însă nu toți știu să-l valorifice. Interlocutoarea noastră din această săptămână este o tânără multitalentată pentru care arta este cel de-al doilea nume.

Pe Tiana Topolici, acum Gavrici o cunosc de când mă știu. Am stat în aceeași bancă  opt ani, cât am frecventat școala generală.  Astfel am avut ocazia să-i cunosc, treptat, toate talentele și aspirațiile. Îi plăcea să citească și să scrie poezii, avea darul de a desena, de a face artă.  Tot ceea ce ținea de creație pentru Tiana a fost un simplu joc, în timp ce noi, ceilalți, ne băteam capul. Desenele ei erau trimise la concursuri și evaluate cu cele mai înalte note. Astăzi, la o distanță de zeci de ani, observ că este deosebit de talentată și la arta culinară.

Un mic dejun, un prânz ori o cină  trebuie neapărat să fie o experiență culinară deosebită, dar și o cultură predată cu sinceritate în cel mai real și palpabil mod, acela în care totul este demonstrat prin: gustul mâncării servite, ambianța primitoare, servirea impecabilă sau ,,arhitectura” impunătoare  când vine vorba de prăjituri sau torturi.

Cel mai mare sprijin îl are de la soțul Slaven

-De mică mi-a plăcut să gătesc. Uitându-mă la mama cum face fel de fel de delicatese am îndrăgit și eu acest lucru. Multe le-am însușit de la mama și încă mai învăț de la ea. La prepararea torturilor și prăjiturilor am avut  un mare ajutor de la două persoane dragi mie,  Doina Subu și Emanuela Belințan, cunoscute bucătărese din Torac. În perioada în care am trăit în Serbia am muncit mult cu ele.  Astfel am dobândit experiență.

Am făcut prăjituri și torturi pentru nunți și botezuri. Rețetele sunt majoritatea din caietul vechi al mamei și îmi sunt deosebit de dragi deoarece sunt din regiunea din care provin, din Voivodina și Banatul meu drag, menționează Tiana cu nostalgie.

Teodora SMOLEAN

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 4 aprilie 2020.