La recenta manifestare a Editurii ,,Libertatea” – Un an editorial într-o singură zi, în concurență au fost 16 titluri din producția anilor 2017 și 2018. Vasa Barbu, Eufrozina Greoneanț și Virginia Popovici au apreciat cărțile publicate, iar în continuare redăm aprecierea fiecărei cărți care a intrat în concurență pentru Premiul Cartea anilor editoriali 2017-2018, apărută la editura sus-amintită.

IONEL LAZĂR: „133 DE ICURI”

Scrie: Vasa BARBU

Cu 133 de povestiri sau schiţe (încadrate în aproape 300 de pagini de carte), inspirate de întâmplări şi evenimente ce s-au petrecut în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat al trăitorilor din Ovcea, localitate cu populaţie românească din apropiere de Belgrad, capitala Serbiei, dar şi din alte sate bănăţene (Satu-Nou, Glogoni, Uzdin, Sân-Mihai…), Ionel Lazăr a debutat editorial la „Libertatea”. În cartea sa de proză scurtă, autorul îmbracă în straie artistice, împodobite pe alocuri cu accesorii umoristice sau satirice, amintiri, trăiri sau aventuri desprinse din cotidianul contemporanilor sau din trecutul înaintaşilor săi, oferind şi unele nuanţe ce ţin de vorbirea şi comunicarea lor de zi cu zi şi de influenţele inerente şi iminente ale limbii sârbe care au pătruns în graiul ovcenilor şi al altora, ceea ce de multe ori stârneşte râs la cititori. Toate prozele din volum se încheie cu un mesaj semnificativ sau cu o povaţă bine gândită şi utilă. Ştim cu toţii că veşnicia s-a născut la sat. La sat s-au născut şi mulţi oameni de condei. Printre aceşti se numără şi magistrul Ionel Lazăr, care deja s-a afirmat ca umorist în viaţa noastră culturală minoritară. S-a născut la Ovcea (Ofcea) şi localitatea sa de naştere mereu îi este în suflet şi-n respiraţie, dar şi inspiraţie pentru tot ceea ce a scris de-a lungul anilor sau scrie în prezent, ori ce a făcut în cadrul Societăţii Cultural-Artistice „Steaua”.

Aceasta se adevereşte şi prin scrierea cărţii la care ne referim, care a apărut la Editura „Libertatea” în anul 2018 – mai întâi în limba română, iar la scurt timp, în acelaşi an şi în limba sârbă intitulată „133 klina”, în traducerea autorului, pentru un cerc mai larg de cititori. De azi înainte, despre Ionel Lazăr nu vom mai vorbi doar ca despre un autor al schiţelor umoristice televizate cu „mama Viorica”, ci şi ca despre un autor al unei cărţi de povestiri şi schiţe pilduitoare, şi ca despre un cronicar delicat al evenimentelor petrecute în satul său ori în alte sate bănăţene româneşti, oferindu-ne în paginile cărţii sale o întreagă galerie de personaje şi personalităţi desprinse din realitatea imediată mai apropiată sau mai îndepărtată de noi.

LAZĂR P. MĂLAIMARE: „DESTINUL VERII”

„DESTINUL VERII” este cartea de poezii de debut editorial a poetului Lazăr P. Mălaimare. Versurile incluse sunt apreciate drept o poezie sentimentală îndreptată spre natură, dar oferă şi trimiteri întru totul personale, pentru că ele într-adevăr abundă în sentimente şi trăiri sufleteştu iscate de elemente ale naturii: umbre, ape, nori, nopţi, zori, flori, diferite animale, peisaje, fiinţe dragi şi multe alte cadre desprinse din lumea înconjurătoare, dar prelucrate în mintea poetului şi materializate sub forma versului. Deşi poetul simte totul ca şi trăiri proprii, noi îndrăznim, după citirea poeziilor, să zicem că ele sunt comune şi celorlalţi oameni, cu diferite veri şi destine.

La o distanță de aproape patru decenii de la debutul său editorial din anul 1979, la Editura „Libertatea”, poetul revine în 2017 în poezia românească contemporană din Voivodina cu ediţia a doua, revizuită şi completată a cărţii sale. Această carte este o continuare firească și așteptată de mult timp de cei pasionați de crezul poetic, versurile și stilul său poetic. Destinul poetului este un destin care s-a conturat pe parcursul anilor și s-a creionat prin noi versuri ce vin să rotunjească rătăcirile și căutările omului și poetului. Avem impresia că tot ceea ce a trecut, e încă prezent și va dăinui și mâine și poimâine, iar destinul nu este doar o componentă a vieții unui individ, ci o constantă atemporală și totdeauna valabilă.

În anul 2018, autorul şi-a tradus singur în limba sârbă cartea publicată în 2017 şi ea se intitulează „Sudbina leta”, versurile sale devenind astfel accesibile şi publicului cititor de limbă sârbă.

MARINA ANCAIȚAN: Alte rostiri continue

Scrie: Virginia POPOVICI

Cărţile de critică literară semnate de Marina Ancaiţan, Rostirea continuă. Pagini de literatură română din Voivodina, publicată la Editura Libertatea în 2012 şi cea de-a doua pe care o avem în faţa noastră şi care poartă titlul Alte rostiri continue, publicată cu prilejul aniversării jubileului de 70 de ani de beletristică românească la C.P.E. „Libertatea” din Panciova. Marina Ancaiţan, cunoscut critic literar prin textele prezente în fiecare număr al săptămânalului „Libertatea”, prin care cititorul pe lângă faptul că este la curent cu apariţia unor cărţi noi la Editura Libertatea şi nu numai, face cunoştinţă cu literatura română din Voivodina. Chiar dacă în volumul întâi, publicat în 2012, Marina Ancaiţan afirmă că intenţia ei nu era să facă critică literară, ci doar să atragă cititorii interesaţi de literatura din Voivodina, în volumul pe care îl avem în faţa noastră, autoarea a mers un pas mai departe, a încercat să-şi adapteze discursul, să-l simplifice şi să găsească elemente de interes pentru cititorii noştri din Voivodina. Autoarea şi-a dat seama că nu teoriile literare atrag oamenii să citească, pentru că aceştia nu citesc pentru a descoperi o anumită tehnică rafinată, ci ei vor să descopere elemente atractive, motive pentru a citi o carte şi nu argumente în favoarea capacităţii intelectuale a criticului. Criticul literar reprezintă literatura în general, de aceea criticul literar trebuie să caute elementele care merită promovate din cadrul acesteia.

Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 23 noiembrie 2019