Aşezări, destine, oameni

Unul dintre cele mai vechi teritorii din Voivodina

Unul dintre cele mai vechi teritorii din Voivodina

Suprafața orașului Biserica Albă şi a împrejurimilor sale s-a stabilit de-a lungul câtorva mii de ani. Aici au fost cazaţi sau au trecut prin aceste locuri sciții, celții, tracii și dacii. La sfârşitul Epocii Fierului a început perioada cuceririlor romane care a durat de la sfârşitul secolului I î. e.n. până la sfârșitul culturii preistorice. În perioada cuceririi romane Banatul de Sud a fost unul dintre centrele acestei civilizații, dar a fost atacat de noile forțe cuceritoare barbare. După daci şi celți au năvălit sarmații care au dominat în aceste zone trei secole. După huni, goți și avari, aceste meleaguri le-au populat slavii.

Popularea de către maghiari în secolul al IX-lea a adus mari schimbări. Maghiarii, cu ajutorul bizantinilor, au format un stat propriu în care a intrat și Banatul de Sud. După multe războaie de cucerire a părților de sud ale Peninsulei Balcanice, armata turcă a trecut Dunărea şi Sava, iar în anul 1552 a cucerit întregul Banat de Sud. În timpul ocupației turcești aceste meleaguri au fost distruse, iar războaiele, din cauza cărora au stagnat cultura și economia, au împrăștiat populația.


Orașul Biserica Albă a fost înființat de către contele Mercy în anul 1717, când a început colonizarea germanilor din provinciile Raina, Franca, Svab, Hesen și Virtemberg. În acest oraş oamenii au practicat aproape toate meseriile: transporturi, comerţ, dar mai ales cultivarea viței-de-vie, ceea s-a soldat cu o producție de vin de cea mai bună calitate. În anul 1742 orașul a fost colonizat cu sârbi, iar mai târziu și cu români, evrei, rromi, maghiari, cehi şi alte naţionalităţi. Totuși, până la cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea populatiei au constituit-o germanii. Din motive de securitate Austria a instituit o graniță militară. În această perioadă orașul cu împrejurimile sale au fost în componența acestui regim, până la descompunerea acestuia în anul 1872. Legea fundamentală a Graniței Militare din anul 1807 a îmbunătățit viață populației.


Datorită dezvoltării economice, în anul 1812 Biserica Albă a fost proclamată oraș. Teritoriul orașului Biserica Albă a fost sub Imperiului Austro-Ungar până în anul 1918, când a fost atașat Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor. În cel de-al Doilea Război Mondial, Biserica Albă a fost sub ocupație germană. După eliberare toți germanii băștinași au părăsit orașul.
Biserica Albă este așezată între munţii Vârșețului la nord și Carpați, în partea de est, până la Dunăre la sud. Câmpia Panonică este deschisă spre Apus. În vale suflă vânturi puternice și o acoperă în formă de avalanșe de nisip și argilă. Argila acoperă partea de jos a văii, iar nisipul acoperă partea de Apus în formă de dune lungi în direcția est-vest-nord-sud. Aceste dune de nisip despart orașul Biserica Albă de Dunele de Nisip ale Deliblății.

Virginia PUIA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 17 din 24 aprilie 2021