Iată-ne între două realități, între două linii vibraţionale. Ceea ce va fi este deja prezent, iar ceea ce este prezent deja a devenit trecut.

Astăzi, în întâmpinarea vârstei de 75 de ani ai Casei de Presă și Editură ,,Libertatea, pășim cu mai multă sfială decât o făceam acum 10 sau 15 ani. La o asemenea trăire ne obligă mica noastră istorie, așternută peste deceniile de continuitate a presei scrise; miile de pagini de literatură consacrată; marea familie a cititorilor noștri; momentul conștientizării rolului pe care instituția noastră l-a avut, îl are și îl va avea în vremurile care se anunță. Gândurile noastre, cuvintele rostite, zămislesc realitatea. Ne naștem și suntem ceea ce rostim. Există o puternică neliniște ce dă grai acelei voci care acuză, condamnă, care nu acceptă starea de fapt și în pântec poartă durerea. În realitatea de zi cu zi – în care se petrec dueluri comice, sângerări inutile, urmate de victorii comice cu eroi falși – care este sensul celor petrecute fără niciun sens?

Pășim cu mai multă sfială astăzi când înțelegem cât de fragilă poate fi libertatea presei, câtă nenorocire poate să aducă cuvântul scris, publicat într-o vreme nepotrivită, într-o lume lipsită de valori, iar drepturile și libertățile omului sunt știrbite; astăzi când trăim regretul în fața neputinței de a da un alt curs devastării peisajului identitar – înțelegem cât de perimate ne sunt valorile, în definitiv, acel conținut care conturează mai nuanțat identitatea noastră.

Cunoașterea este necruțătoare, iar lumea devine un coșmar hidos în care domnește absurdul atâtor fapte săvârșite. Chiar dacă ochiul este mereu treaz și vocea vie, când nimeni nu te aude orice avertisment ar fi o risipă de lumină. Faptele se ruinează inevitabil, roata pornită nu se va opri din mers, fiecare început își are sfârșit și fiecare căutare va gusta din propriul amurg. Pășim cu mai multă sfială și pentru că pașii noștri sună mai sinistru într-o lume care își resetează principiile confirmate, interesele, într-o lume total diferită de lumea în care ne-am născut acum 75 de ani, incompatibilă și tot mai dificil de perceput.

Va trebui să înţelegem că suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, de ceea ce nu avem, de ceea ce am devenit, şi de tot ceea ce nu vom reuşi.

Nicu CIOBANU