Periscop local - Alibunar

VICHENTIE PINCU, CRESCĂTOR DE OI DIN NICOLINŢ Oieritul, o pasiune îndrăgită în familie

VICHENTIE PINCU, CRESCĂTOR DE OI DIN NICOLINŢ  Oieritul, o pasiune îndrăgită în familie

 

Oieritul, o pasiune îndrăgită în familie

Vichentie Pincu a împlinit frumoasa vârstă de 66 de ani şi a crescut într-o familie de ţărani în care dragostea pentru oi a devenit o îndeletnicire moştenită din tată în fiu. În perioada postbelică, la Nicolinţ aproape fiecare familie se ocupa cu creşterea oilor. În prezent oieritul a fost lăsat pe seama a trei familii, printre care este şi familia lui nenea Chentă, aşa cum îi zic sătenii.
– Oieritul la noi în familie are tradiţie de peste o sută de ani. Toţi cei din familia Pincu s-au ocupat cu creşterea oilor, astfel că şi eu am moştenit această dragoste faţă de aceste animale domestice, care sunt atât de drăgălaşe şi au o blândeţe de nedescris. Oile mi-au fost totdeauna foarte dragi. Probabil pentru că am crescut alături de ele. Iată că şi până în ziua de azi, această dragoste neţărmurită mi-a rămas întipărită în suflet şi cred că, atât cât mă voi ţine puterile, nu voi abandona această pasiunea a mea – oieritul. Pe când eram fecior şi aveam 15 ani împliniţi, am început să merg la păşunat împreună cu bunicul meu. El a fost cel care m-a încurajat mereu, mi-a descreţit mintea şi mi-a dat poveţe utile. Împreună cu el am cunoscut toate făgaşurile şi am învăţat să desluşesc multe lucruri pe care un oier trebuie să le aibă la cunoştinţă. Tot de la bunicul meu am învăţat să mulg oile, dar şi cum să mă feresc de multe primejdii care îl pot pândi pe un cioban. Un lucru este foarte important atunci când te ocupi cu creşterea oilor: un cioban vestit trebuie să fie păzit şi de câini devotaţi, pentru că nu degeaba se spune: câinele este cel mai bun prieten al omului – ne-a mărturisit nenea Chentă.
Potrivit celor afirmate de interlocutorul nostru, în secolul trecut, pe parcursul a 30 de ani, oieritul era o ramură a zootehniei care putea hrăni o familie de 8 membri. În prezent, însă, această îndeletnicire practicată la sat aproape că a fost abandonată, fiind redusă la un număr neglijabil de ciobani. Făcând o comparaţie, nenea Chentă ne-a spus că oile pot aduce multe beneficii celui care le îngrijeşte. Anume, brânza de oaie era cândva foarte solicitată de cumpărători datorită valorilor ei nutritive, astfel că oferta pe piaţă a crescut din an în an. Astăzi, însă, preţul de vânzare al acestui produs lactat este foarte mic – 300 dinari kilogramul, dacă se plasează în regie proprie. al doilea produs al oii este lâna, care, iarăşi, avea şi ea preţul ei, iar astăzi nici că se mai interesează cineva de acest produs.

                                                                                                                                           Ion Mărgan

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 45 din 10 noiembrie 2018

Astăzi, însă, preţul de vânzare al acestui produs lactat este foarte mic – 300 dinari kilogramul, dacă se plasează în regie proprie. al doilea produs al oii este lâna, care, iarăşi, avea şi ea preţul ei, iar astăzi nici că se mai interesează cineva de acest produs.