Dacă tehnologiile moderne au defavorizat cartea tradiţională tipărită, despre istorie nu se spune că este o victimă a dezvoltării tehnologice. Datorită noilor posibliăţi pe care le oferă aceste tehnologii istoria a devenit foarte importantă, datorită faptul că rezultatele cercetărilor realizate până acum trebuie transformate într-un nou format digital. Istoria şi cercetările istorice au devenit mai importante decât oricând acutalităţii în procesul de digitalizare care are sarcina de a transforma rezultatele tututor cercetărilor într-un format nou, care să îi asigure păstrarea mai sigură şi reutilizarea lor în viitor.

Situaţia este similară şi atunci când vorbim despre patrimoniul material dar şi imaterial care odată trecut prin procesul digitalizării devine mai accesibil pe întregul mapamond. Pandemia coronavirusului ne-a oferit încă un argument în favoarea digitalizării pentru că aceasta face posibilă accesarea informaţiilor despre patrimoniu dar şi cercetarea acestuia de acasă, fără deplasări, fără contact fizic între cercetători sau alte persoane implicate în activităţi de cercetare sau doar vizualizare a unor obiecte sau conţinuturi de patrimoniu.

Procesul digitalizării chiar dacă pare a fi unul simplu este o activitate complexă, pentru că obiectul digitalizării trebuie trnasformat în informaţie care să poată fi procesată digital, nu doar vizualizată. Spre exemplu, dacă scanăm o carte veche, o avem digitală însă fără posibilitatea de a se căuta digital un cuvând dintr-o pagină sau carte. Aceasta poate fi posibil abia atunci când acest conţinut se transformă aplicânt tehnologia OCR care citeşte şi transformă textul din pagini în text digital care poate fi folosit ca atare şi nu de parcă ar fi o simplă imagine. Fiecare domeniu de digitalizare are specificurile sale şi tehnologii adaptate care să facă posibilă transformarea conţinuturilor într-un limbaj care poate fi înţeles de calculator sau alte aparate digitale.

Deseori se cade în capcana de a crede că digitalizarea este o activitate de care trebuie să se ocupe numai inginerii şi specialiştii în materie de IT, aceasta fiind defapt o sarcină multidisciplinareă care include şi specialiştii din fiecare domeniu care cunosc materia şi au capacitatea şi cunoştinţele necesare care să asigure introducerea datelor importante, stablirea unor priorităţi în timp ce misiunea IT-iştilor este să asigure condiţii, să asigure platformele care traduc informaţiile din limbajul cunoscut de oamenii de ştiinţă din diferite domenii în limbajul calculatoarelor, care asigură o standardizare la nivel global.

Chiar dacă este de aşteptat ca standardele de tehnologie datorită tipizării digitale să limiteze cercetările nefiind flexibile în situaţii specifice acestea sunt sunt mult mai flexibile şi permit stocarea tuturor informaţiilor necesare, oferind posibilitatea introducerea şi a unor date despre date, aşa numitele meta-date, care oferă informaţii despre tehnologiile utilizate dar i despre informaţiile stocate, asigurând căutare, acces şi editare mai uşoară a informaţiilor stocate în format digital, atunci când se consideră că este necesar.

Aplicația de telefon a săptămânalului

Nimeni nu poate garanta siguranţa absolută a informaţiilor stocate în mediul digital, dar aceaşi este situaţia şi în cazul informaţiilor păstrate în format scris sau tipărit. Şi un caiet poate fi furat, incendiat sau distrus de umiditate. În cazul în care informaţia scrisă dispare în urma unei infracţiuni, făptaşul poate fi sau nu descoperit. În cazul unor atacuri asupra serverelor cu date digitale este aproape imposibil ca acestea să nu lase urme, vor putea fi identificate cel puţin adresele IP de pe care au fost realizate atacurile, acestea oferind posibiltatea de localizare a făptaşilor.

Totodată se pot culege şi alte informaţii care să ajute la îmbunătăţirea securităţii informaţiilor păstrate în format digital. Pe lângă aceasta bazele distribuite pe servere situate fizic în diferite colţuri ale lumii reduc la minimum şansele ca datele să fie atacate în acelaşi timp pe fiecare server, având în vedere faptul că în permanenţă se realizează copii de siguranţă în mod automat care se păstrează pe servere diferite situate în diferite părţi ale planetei. Până la urmă şi spaţiul virtual este reglementat de mii de standarde care îi asigură funcţionarea. Pe lângă acestea există şi legi care se ocupă de acest spaţiu la nivelul fiecărei ţări. Aplicarea acestora contribuie la asigurarea unei securităţi sporite a datelor păstrate în mediul digital.

Digitalizarea şi platformele digitale reprezintă o şansă în plus pentru valorificarea istoriei şi a patrimoniului. Este o necesitate ca informaţiile despre trecut dar şi datelele de patrimoniu care trebuie neapărat păstrate pentru generaţiile viitoare, să fie transformate şi puse şi în spaţiul virtual digital. Paleta de activităţi şi cercertări la baza cărora se află aceste platforme digitiale este una extrem de largă şi utilizabilă în foarte multe domenii.

Aceste platforme reprezintă viitorul trecutului nostru care în prezent trebuie transformat într-o nouă formă care să îi aducă o valoare în plus valorificându-i potenţialul în viitor. Aceasta se va reuşi abia după ce vom reuşi ca fiecare carte să o transformăm în bază de date, bibliotecile şi arhivele în servere accesibile prin intermediul internetului şi al tehnologiilor moderne, iar sălile de lectură vor deveni platforme şi reţele digitale de colaborare care să înlesnească schimbul de informaţii şi de experienţe dintre cercetători şi toţi cei care au sau vor avea nevoie de informaţii despre trecutul acestor spaţii şi al oamenilor care au trăit odată sau încă mai trăiesc în aceste spaţii. Iar pe lângă aceasta, datele necesare vor fi disponibile pe toate paralelele şi meridianele Terrei, fapt care asigură noi valenţe valorilor culturale şi patriomoniului cultural.

În spiritul unei comunicări mai eficace, a facilitării prezenței noastre în fiecare bibliotecă de pe mapamond, Casa de Presă și Editură Libertatea și-a digitalizat întreaga producție editorială care cuprinde sute de cărți editate timp de 75 de ani (1945-2020).

Mircea LELEA

Articol publicat în numărul 21 din 23 mai 2020