A încetat starea  de urgenţă instituită cu scopul prevenirii răspândirii noului virus care ne-a schimbat puţin năravurile.

Totuşi, așa  cum se întâmplă de zeci de ani, rămânem într-o stare de urgenţă atunci când discutăm despre cultură, decenţă şi bun-simţ.  Dacă tot pomenim bunul-simţ şi fluieratul, e interesant şi important să ne amintim de faimosul banc cu  celebrul Bulă în rolul principal, căruia mama i-a spus că nu este frumos să spună direct, clar şi răspicat atunci când vrea să îşi facă nevoile fiziologice. Bulă a înţeles şi a început să aplice această strategie, doar că, aflat o dată la bunici,  a început să îi spună noaptea bunicului că vrea să fluiere. Bunicul încerca să îl convingă că e târziu şi că poate trezi vecini fluierând. Bulă insista, iar bunicul i-a permis cu o condiţie: să fluiere încet la urechea lui.

Un lucru similar s-a întâmplat recent în Parlamentul Serbiei.  Unul dintre parlamentari (nici nu contează dacă e din partidul de la guvernare sau din opoziţie) a intrat la şedinţă nu pentru ca să facă o propunere, un amendament sau să pună întrebări vreunui dintre miniştri  prezenţi, ci pentru ca să fluiere. Da, să fluiere, să facă scandal şi circ pentru că aşa voia muşchiul lui. L-au dat afară din sala de plen, dar  toată lumea a văzut această mizerie. Astfel, accentul a fost  pe circ şi nu spre dezbaterea în sinea ei. Unii consideră că acest gest este acceptabil, ceea ce este și mai trist.

 

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteţi citi în numărul săptămânalului „Libertatea” din 16 mai 2020