Reverberații culturale

,,Zilele de Teatru… trecut, prezent și viitor” (IV)

,,Zilele de Teatru… trecut,  prezent și viitor” (IV)
O PETRECERE CU PROGRAM, DEMULT, LA UZDIN

Ciudaţi suntem noi, oamenii! Câteodată uităm ceea ce niciodată nu ar trebui să uităm. Şi LIMBA noastră românească nu trebuie şi nu avem dreptul s-o uităm! Nu, pentru că soarta s-a îngrijit ca, aruncându-ne dincolo de frontiere, să ne facă totuşi condiţii ca să o păstrăm şi să o creştem, pe această limbă, suptă odată cu laptele mamei, limbă în care ne-au vorbit şi ne-au cântat atunci când am deschis ochii.

Şi cine ne ajută să păstrăm mai bine limba decât şcoala, biserica şi teatrul?

De aceea a fost este şi va fi importantă pentru noi această artă făcătoare de minuni, care îţi dă posibilitatea să te rupi de cotidian, să cutreieri spaţii nemaivăzute şi nemaiîntâlnite, să te întorci în vremuri de demult, să vezi cu ochii personaje născute în mintea scriitorilor din toată lumea, să le cunoşti portul, graiul şi năzuinţele, să intri în povestea lor ca şi cum ar fi a ta proprie, într-un cuvânt: să visezi!

Dreptul de a visa şi de a transforma visul într-o piesă de teatru prezentată la faimoasele petreceri ce aveau loc la mari sărbători şi l-au luat uzdinenţii încă de pe la începutul secolului 20. Unii spun că primele piese – de fapt scenete – au fost prezentate în anul 1900.

Petru Şoşdeanu, în monografia ,,Activitatea teatrală la Uzdin” , citând din însemnările lui Vasile Spăriosu – Grofu, scrie: ,,În anul 1908, la o serbare (organizată cu ocazia sărbătorii S.M.M Gheorghe, hramul bisericii din Uzdin), printre alte puncte a fost şi piesa ,,Doctor(ul) fără voie unde rolurile principale au fost interpretate de Gheorghe David şi soţia Elizabeta. Îi amintim pe aceştia, pentru că ei au fost primii care au apărut pe scenă la Uzdin”.

Plecând de la aceste date în anul 2003, pentru Zilele de Teatru… la Uzdin a fost montat spectacolul ,,D-ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale. Şi respectând faptul că, potrivit acestor date, în acel an uzdinenţii sărbătoreau 95 de ani de activitate teatrală, Iulian Ursulescu, invitat să regizeze şi în acel an spectacolul uzdinenţilor, s-a pus pe gânduri. Mai precis să spun, ne-am pus pe gânduri: Cum am putea să scoatem şi capra sătulă şi varza întreagă?

Ideea a venit: vom face spectacol. Da, dar nu un spectacol ca toate spectacolele care se prezintă la ..Zile…”: al nostru nu va fi unul obişnuit!

Şi a fost. A fost unul neobişnuit, un spectacol de zile mari. Doar că despre el nu s-a prea scris. Nu a fost jucat la Zile. Premiera a avut loc mult mai târziu: în primăvara aceea a decedat mama actorului Ion Secheşan.

Considerăm că aici şi acum este locul să vorbim încă o dată despre spectacolul care mai puţin mediatizat decât altele a lăsat urme de neşters în sufletele celor care l-au văzut.

***

În numele jubileului, simţeam că trebuie făcută o petrecere ca pe vremuri! Trebuia să caut cum au arătat petrecerile din acele timpuri şi, ceea ce era important, care era limbajul de care se serveau cei implicaţi. Treaba mea era să rezolv forma, treaba regizorului era să realizeze spectacolul.

Şi dacă tot voiam un spectacol mai puţin obişnuit, ne trebuia un anturaj pe măsură: la ideea pe care o aveam se părea că va corespunde fostul Cămin Cultural din care au fost scoase scaunele.

Iulian Ursulescu a şi văzut cu ochii munţii unui spectacol care se va juca prin toată sala. Iar sala trebuia să reprezinte spaţiu în care se dădeau spectacole în acei ani: curtea sau birtul lui Tokin. Zis şi făcut: au fost aduse mese, scaune, feţe de masă, băutură şi…ospătari. Parcă îl văd şi azi, printre ospătari, pe Marinel Boroancă, ospătar la mai toate nunţile şi botezurile din sat, la banchete de toate felurile, care nu se puteau concepe fără de cătrinţa albă şi prosopul curat de pe mâna lui.

Bineînţeles, membru al trupei de teatru, mereu aci, aproape, distribuit în roluri mici, lui fiindu-i în sânge mai mult dansul decât teatru. Îi erau însă dragi actorii.

Ana Niculina URSULESU

Lucrarea integrală o puteți citi în cartea ,,Zilele de Teatru… trecut, prezent și viitor” (II),

S.A..P.R.V. – U.T.A.R.V.S., 2019