EXPRIMAREA PRIN ARTĂ

CREATORUL Universului ,,s-a jucat” un pic când a dat naturii o fiinţă care să aibă grijă de ea, să o stăpânească până la un punct şi să o folosească pentru necesităţile sale, nu numai fizice, ci şi spirituale. Pentru că Omul creat are ochi să vadă, creier să gândească, inimă să iubească, natura trebuie să-i fie locul unde să se simtă bine. Nu degeaba i-a dat putere omului să facă artă, adică să încerce să adauge la estetica naturii şi frumosul din sufletul lui. Mijloacele de exprimare sunt multiple şi există în fiecare fiinţă umană, doar că depinde de curajul şi dorinţa fiecăreia de a le materializa.

Destinul a făcut ca cea mai mare parte din viaţa celei care aşterne pe hârtie aceste rânduri să o petreacă într-o lume pentru care arta, fie ea şi amatoricească, este un mijloc de exprimare a energiei spirituale. Am ajuns la Coştei unde tot omul se ocupă, pe lângă cele zilnice, cu muzica, teatru, dansul şi, nu în ultimul rând, pictura sau arta decorativă. La întrebarea ,,Ce vă determină să acordaţi din timpul vostru de odihnă artei?” răspunsul a fost simplu: ,,Aşa ne menţinem ca români prin artă şi cuvânt”. Poate fi şi un mijloc de păstrare a tradiţiei strămoşeşti, de distracţie, de prietenie şi apropiere sufletească și, nu în ultimul rând, de cultivare a frumosului, pozitivului şi de alungare a forţelor negative. I-am crezut şi am intrat în lumea lor împlinindu-mi în acest fel energia tinereţii şi mai târziu a maturităţii. În acest fel am cunoscut oameni nemaipomeniţi care ştiau mai multe despre istorie, artă, cultură, cu toate că preocupările lor erau altele. O făceau din pasiune. Aici am aflat de existenţa teatrelor de amatori, de oameni care s-ar putea aşeza în rândul actorilor profesionişti, de reprezentanta teatrului profesionist în limba română din anii ’50 ai secolului trecut Aurelia Imbroane Bugariu cu care coşteienii se mândresc. Mai târziu, cunoscând-o pe fiica ei Ghertruda, mi-am dat seama că aşchia nu sare departe de trunchi (cum spune proverbul) şi că a moştenit talentul creator din familia ei.

În domeniul teatrului de amatori a jucat de câteva ori alături de mama ei, Aurelia, mai ales la Coştei, satul natal, dar şi-a adus aportul artistic şi în alte sate alături de prietena ei din copilărie, Virginia Marina Guzina, regizor remarcabil pentru minoritatea noastră şi nu numai.

La ediţia a XV-a a ,,Zilelor…”, în anul 1987, coşteienii se prezintă cu piesa ,,Jocul” de Ion Băieşu, regizată de Gh. Leahu, unde Ghertruda îşi dă contribuţia alături de mama sa, Aurelia şi de trupa de actori cu rolul Vecinei.

La Coştei urmează o pauză de 10 (zece) ani de activitate teatrală. În anul 1997, la sărbătorirea unui sfert de veac de activitate neîntreruptă a ,,Zilelor…”, Coşteiul îşi reia activitatea teatrală alături de regizoarea Virginia Marina Guzina. Aceasta a îmbinat două texte din ,,Comedia del arte” într-un scenariu compus din ,,Rămas bun geniu rău, cruzimea şi moartea cu încununarea ei ” de Biancolelli Nicolo Domenico şi ,,Cele 99 de ore rele ale lui pulcinella” de Mancinelli Gregorio. Ghertruda joacă rolul Geniului rău alături de trupa coşteiană şi mama ei. Piesa s-a bucurat de succes, regizoarea a luat premiul I, iar Mărioara şi Adrian Sandu de asemenea premiul I pentru scenografie şi costume, respectiv măşti. Datorită succesului obţinut coşteienii au avut onoarea de a se prezenta la Festivalul Internaţional al Scenelor Alternative ,,INFANT” de la Novi Sad ca oaspeţi de onoare.

prof. Elena LELEA

Lucrarea integrală o puteți citi în cartea ,,Zilele de Teatru… trecut, prezent și viitor” (II), S.A.P.R.V. – U.T.A.R.V.S., 2019