Îmi propun, pe cât îmi stă în putinţă să răspund unor întrebări sau nelămuriri ale cititorilor noştri, nelămuriri legate de aspecte practice ale vieţii creştine ortodoxe.
Pentru că mulţi creştini vin la biserică şi cer să îşi sfinţească verighetele ce le-au făcut după mulţi ani de la Cununie, sau le-au schimbat cu altele mai mari şi mai scumpe, voi încerca să răspund la întrebarea din titlu: Se sfinţesc verighetele?
Verighetele sau inelele sunt purtate de miri ca semn al iubirii, al credincioşiei şi al legăturii trainice pe care o stabilește Sfânta Taină a Cununiei între viitorii soţi. Ele se pun în degetul mirelui şi al miresei în timpul slujbei de Logodnă. ,,Logodna” este un cuvânt de origine slavă, ce înseamnă ,,a face făgăduinţă de căsătorie”. Biserica binecuvantează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare Sfintei Taine a Cununiei. Slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia. Sunt şi cazuri sau localităţi în care, prin tradiţie, logodna se face cu mai mult timp înainte de Cununie. Dar întrucât Biserica consideră pe cei logodiţi ca fiind obligaţi unul faţă de altul ca şi prin căsătorie, astăzi de cele mai multe ori logodna se săvârşeşte chiar înainte de cununie.
Logodna, binecuvântată de Biserica, are o deosebită valoare prin legătura ei cu Sfânta Taină a Nunţii, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoială omenească.
Partea cea mai importantă a slujbei logodnei e punerea inelelor pe degetele logodnicilor, de către preot împreună cu nașii, şi apoi schimbarea acestor inele de către naşi, după ce preotul i-a însemnat cu ele în semnul crucii. Indicaţiile tipiconale din Molitfelnic spun că după ce bărbatul este însemnat cu verigheta femeii şi aude cuvintele: „Se logodeşte robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, preotul și nașul pun verigheta femeii în degetul inelar al bărbatului. Apoi se face acelaşi ritual şi pentru femeie, spunându-i şi ei pe nume, ca să se arate egalitatea personală a lor şi libertatea fiecăruia în săvârşirea acestui act. Evident că pe degetul miresei se pune verigheta mirelui, preotul fiind ajutat de nașă. Trebuie să observăm că la fiecare se aminteşte şi numele celuilalt şi cu fiecare inel e însemnat la frunte fiecare din ei, ca să se arate că prin inele ei sunt legaţi unul de altul pe toata viaţa în numele Sfintei Treimi, aşa cum au şi fost botezaţi. După acest moment, nașii schimbă verighetele pe degetele celor doi, unde rămân pentru totdeauna.
Pr. Petru Berbentia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 43 din 23 octombrie 2021
