,,Am deschis ușa muzicienilor români din Serbia”
OPINIE
În contextul aniversării a 80 de ani de activitate neîntreruptă a Casei de Presă și Editură „Libertatea”, marcată printr-o serie de manifestări culturale și editoriale de amploare, conducerea instituției – Mariana Stratulat, director și dr. Valentin Mic, director adjunct și redactor responsabil al săptămânalului „Libertatea” – a avut onoarea de a prezenta activitatea Casei și …
Într-o lume tot mai grăbită, în care valorile profunde riscă uneori să fie trecute cu vederea, există oameni care, prin muncă, talent și echilibru, devin repere. Roxana și Eugen Cinci nu sunt doar două destine unite prin muzică, ci o familie clădită pe temelia solidă a unei vocații comune, a respectului reciproc și a unei iubiri discrete, dar statornice. Împreună, au transformat muzica în limbajul prin care educă, inspiră și unesc oameni — de la cei mai mici elevi, până la studenți și colegi de generații.Roxana, profesor devotat în învățământul primar și liceal, se regăsește cel mai profund în ochii luminoși ai copiilor, cărora le oferă, dincolo de lecții, încredere și sprijin. Eugen, profesor universitar cu vastă experiență, dirijor, fondator de ansambluri și inițiator de proiecte culturale, reușește să pună rigoarea în slujba expresiei artistice și să construiască structuri durabile în spațiul muzical românesc din Serbia.Împreună, se completează firesc și armonios — ea mai emotivă, el mai cerebral; ea cu intuiția și apropierea empatică de elevi, el cu viziunea și răbdarea de a construi proiecte pe termen lung.Eugen a înființat Orchestra „Rapsodia bănățeană”, un veritabil reper al unei epoci culturale și a pus bazele Festivalului Internațional de Muzică Corală Religioasă „Te Deum Laudamus”. Roxana a fondat Corul de Copii „Carmina Felix”, un proiect care nu unește doar localități, ci și inimile celor mici prin bucuria cântului coral.Roxana și Eugen Cinci nu sunt doar doi oameni a căror viață a fost pusă în slujba muzicii. Sunt un simbol al armoniei în …
A ajuns până la sfârșit și Divizia a doua a Banatului, grupa Răsărit. În acest sezon fotbalistic, în această divizie, …
Săptămâna trecută s-a încheiat Campionatul de toamnă la fotbal în Divizia intercomunală Vârșeț - Biserica Albă, în care …
În convorbirea cu Miloș Marian Moise din Sărcia, am aflat că luni, în cea de a doua zi …
Ajunși la finalul anului, este momentul potrivit pentru a face o retrospectivă a evenimentelor sportive din 2024, susținute …
Retrospectiva sportului a anului 2023 o vom începe cu cel mai mare eveniment sportiv „Cupa Libertății” Jocurile sportive …
POPULAR
La Petrovasâla, ca și în alte sate românești, gospodinele de vârsta a treia s-au ocupat de plămădirea pâinii, o îndeletnicire pe care și ele au moștenit-o de la bunicile lor. Sofia Crăciun, care a împlinit o vârstă venerabilă, ne-a povestit cum a decurs procesul de plămădire, dospire și coacere a pâinii – aliment fără de care nici nu se putea închipui munca la câmp.După coacere, pâinea caldă scoasă din cuptor era servită tuturor membrilor familiei, iar o parte se punea în traista gospodarului care pleca la muncă pe hotar. După spusele Sofiei, aluatul pentru pâine se pregătea de seara și era pus într-un vas cioplit din lemn, de formă ovală, folosit pentru frământat. Aici se adăugau drojdie și „cumlău” (făcut din făină de porumb). Amestecul era bine frământat, apoi aluatul era întins pe o masă de lemn, tăiat în cubulețe, pus într-un coș de nuiele și lăsat la uscat.Dis-de-dimineață, gospodina se trezea pentru a frământa din nou pâinea. Aluatul se lăsa la crescut, iar după dospire era pus în cuptorul zidit din cărămidă, încălzit cu știuleți pentru a atinge o temperatură ridicată. După două ore de copt, pâinea caldă era scoasă din cuptor și așezată în coșuri împletite din nuiele, pe fundul cărora se aranjau frunze uscate de porumb. Coșul cu pâine era acoperit cu un ștergar, care era folosit și pentru a împodobi traista cu mâncare pe care gospodarii o luau cu ei la holdă.Silvia MĂRGANArticolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 14 iunie 2025
