DEX: șáse num. – 1. Numărul de după cinci. – 2. (Arg.) Atenție, ai grijă! – Var. Mold. șese. Mr. șase, megl. șasi, istr. șǫse. Lat. sex (Tiktin, ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885; Pascu, Arhiva, XV, 447), cf. it. sei (v. mil. sexe), prov. sieis, fr. six, cat. sis, sp., port. seis. Fonetismul este greu de explicat. E final se consideră de obicei analogic, ca în cinque, septem; dar există și posibilitatea unui e epentetic, comun în gr. din Italia de Sud (cf. Kapsmann, Byz. Z., XLVI). În compunere, șase se reduce de obicei la șai- (șaisprezece, șaizeci, în loc de șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc). În fine, uzul argotic este greu de explicat, dar cf. fr. vingt-deux „atenție la” și rom. zexe „ei, ași!” din germ. sechs „șase”. Pentru această der. cf. Iordan, BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la șest, v. aici). – Der. șesime, s. f. (a șasea parte).

Cuvântul de mai sus, dincolo de etimologia sa, exprimă, în jargonul străzii, un avertisment! El era utilizat în special de membrii unor grupuri care, conspirativ, puneau ceva la cale şi când observau apropierea vreunui caraliu sau a unui şef, strigau: şase! Adică trebuie să întrerupi discuţia sau să nu mai continui fapta, fiindcă se apropie cineva! Cu alte cuvinte, şase, în cazul nostru, mai înseamnă alertă, păzea! Deseori mai întâlnim cuvântul şi sub forma a sta de şase, ceea ce se poate traduce în: a sta de pândă!
Ideea de a scrie despre cuvântul respectiv, este, evident, un pretext. Ea mi-a venit în timp ce am aflat că la Ministerul Românilor de Pretutindeni (MRP) s-a luat decizia, epocală am zice, de a se pune capăt abuzurilor şi deturnării de fonduri băneşti, fărdelege care de ani buni se comite pe relaţia bugetul statului român –minoritatea românească din Serbia. 
Sunt multe exemplele şi dovezile în care mulţi bani în loc să fie investiţi în acţiuni de sprijinire a unor ONG-uri al căror obiectiv este conservarea identităţii naţionale româneşti, au luat direcţia unor conturi personale ale unor lideri de societăţii culturale. Am mai spus aspectul acesta: multe dintre aceste entităţi anume au fost constituite pentru a colecta bani nerambursabili de la statul român!
În astfel de împrejurări este şi firesc să-i suspectezi pe beneficiarii proiectelor cu ajutorul cărora se produce mârşevia, dar şi pe cei care le aprobă, de ticăloşie. Cu alte cuvinte, banii, în loc să fie folosiţi pentru acţiunile pentru care au fost destinaţi, au sprijinit dezbinarea românilor. Minoritatea românilor din Serbia nu mai este monolit, nu mai este o forţă. Dezbinarea şi perfidia domină.
Dar, oare, nu cumva la mijloc este vorba de un ,,scenariu” prin care banii României sunt opriţi să ajungă unde trebuie? E o întrebare la care, sper, vor medita responsabilii din MRP. Dar nu trebuie numai să constate actele samavolnice cu care românii din Timoc, Morava, sudul Dunării şi Voivodina sunt determinaţi să-şi găsească singuri soluţii de supravieţuire, ci şi să acţioneze pentru a eradica un fenomen. Românii din zonele amintite nu mai sunt uniţi. ,,Grija” părintească a României i-a scârbit pe majoritatea etnicilor. Bineînţeles, în această situaţie nu sunt şefii ONG-urilor care sunt ,,cliente” tradiţionale ale banilor contribuabililor români din România. Aceştia din urmă, cum am arătat, sunt avizi de bani. Nu fiindcă nu au, în Serbia, nicio altă sursă de existenţă, ci, presupun, joacă la cacealma. Altfel spus, sunt plătiţi de adversarii românismului să pună beţe în roate celor care doresc, de pildă, limba română să fie ,,universalizată” în comunitate.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr.52-1 din 30 decembrie 2017 – 6 ianuarie 2018