Cultură

Din respect pentru carte şi autorul ei

Din respect pentru carte şi autorul ei

„Trăiam clipe de inefabilă frumusețe și încântare spirituală și simțeam spontan, organic, nevoia irepresibilă de a scrie ceva, cu prețuire și dragoste, despre carte și autorul ei”, semnalează autorul Victor Rusu în prefața celei mai noi realizări – volumul de studii, cronici literare și recenzii întitulat „De întâmpinare”.

La întrebarea după ce criterii a făcut selecția autorilor și a cărților prezentate, primim următorul răspuns: „Nu am făcut nicio selecție de cărți și autori, am scris, pur și simplu, despre toate cărțile în posesia cărora am ajuns, grație celor câteva vizite pe care le-am făcut la Uzdin, la invitația generoasă a remarcabilului poet și publicist, Vasile Barbu, în același timp, un promotor cultural-artistic de excepție, căruia îi mulțumesc din suflet și pe această cale, pentru toate dovezile de prietenie și prețuire pe care mi le-a dat. Volumul acesta de studii, cronici și recenzii literare l-am tipărit cu dorința fierbinte de a se constitui într-o modestă contribuție la cunoașterea creației unor scriitori de reală valoare din afara granițelor țării.”
Volumul se deschide cu recenzia cărții „Trezește tăcerea” de Hadži Aca Kozokić, volum bilingv de versuri tipărit la Kladovo. În acest volum, autorul „practică în mod constant un discurs liric cerebral, reflexiv, gnomic, esențializat și are o propensiune evidentă, accentuată, pentru expresia concentrată, lapidară, cu care izbutește, de cele mai multe ori, mici bijuterii lirice de dimensiunile unui haiku.”
În continuare, autorul face un „demers parabolic de vârsta candorii” alături de Anja Arsić și „Jovan cel plinuț”, iar apoi își îndreaptă atenția spre volumul de versuri „Amicus animae dimidium” de Ioan Baba, care creează „fantezie și știință a sugestiei lirice admirabile” sau „ficțiuni epice”, cum au spus, inspiraţi, criticii literari din România. Atenția i-a captat-o și remarcabilul volum al aceluiaşi autor de „distihuri paradoxiste”, ce poartă titlul-metaforă „În urechea timpului”.
Urmează paginile despre un „lirism esențializat și expresie lapidară”, dedicate poeziei lui Vasile Barbu. „Vom remarca, dintru început, titlul foarte inspirat și sugestiv al volumului antologic „Crucea lui a fi”, cu valoare estetică de superbă metaforă a destinului omenesc, perceput ca ritual profan, cotidian, de crucificare continuă.” Autorul îi dedică o atenție aparte, punând în valoare potențialul său liric, epic, prezentând și aforismele acestuia.

Denis STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 5 din 29 ianuarie 2022