Încă un om din lumea culturii, încă un intelectual român, un stâlp al identității și luptător pentru sfânta limbă românească pe aceste meleaguri, Sever Șdicu, a plecat dintre cei vii, vineri, pe data de 5 noiembrie. Este născut la 8 martie 1931, din părinţii Corneliu Şdicu, preot din Straja şi Aniţa născută Oalge din Uzdin, ca urmaşul unei vechi familii care a dat trei generaţii de preoţi. Copilăria a petrecut-o în satul natal Jamul Mic, unde a făcut şi 4 clase primare, avându-l de învăţător pe regretatul Virgil Mihailovici. De satul natal şi cinstiţii jămenţi şi prieteni din copilărie, îl leagă pioase şi nostalgice amintiri care persistă neştirbite în memoria sătenilor. Începând cu anul 1941, a frecventat 4 clase la liceul din Vârşeţ, continuând şcolarizarea la Şcoala normală din aceeaşi localitate, obţinând diploma de învăţător, în anul 1949. În anul şcolar 1961/62, a frecventat Cursurile superioare de ştiinţe sociale din Novi Sad, iar apoi, în anul 1979, obţine diploma Academiei pedagogice din Vârşeţ. În toamna anului 1949, (din septembrie) începe cariera sa de învăţător, fiind numit prin decret, în localitatea fruntaşă Satu Nou, să conducă pentru început generaţia clasei a IV-a.
Stagiul militar de 12 luni i-a oferit ocazia să cunoască o parte din Macedonia. Și anume, la Bitola din 7.10.1951 şi până la 10.10.1952, a fracventat Şcoala de ofiţeri în rezervă. Timpul liber, mai ales duminicile, le-a petrecut în societatea aromânilor, mai ales în atelierul renumitului Milton Manaki, primul fotograf şi cineast din Balcani. Amintiri din această perioadă le-a publicat într-un articol intitulat ,,Contribuţii noi la biografia celui care a fost Milton Manaki” (Tibiscus, iunie 1996, Uzdin).
Reîntorcându-se în 1952, la Satu Nou, a continuat activitatea de învăţător la şcoala care între timp se dezvoltă în şcoală cu opt clase primare, unde pe parcursul anilor a predat lecţii şi la ciclul V-VIII (fizică, biologie, educaţie tehnică). În perioada anilor 1953-59, a fost şi directorul acestei instituţii. A iniţiat acţiuni comune susţinute de colegiul profesoral şi de elevii claselor V-VIII. A fost construit un teren sportiv în curtea şcolară şi s-a amenajat parcul din faţa Căminului Cultural şi al școlii. Au fost organizate festivităţi cu ocazia încheierii anului şcolar şi expoziţii de creaţie a şcolarilor: ierbare, insectare, obiecte executate în atelierul de educaţie tehnică şi obiecte de artizanat.
Din decembrie 1959, este transferat la Căminul Cultural din Satu Nou, unde îndeplineşte funcţia de director şi organizator al multiplelor activităţi ale acestei instituţii, care a fost înfiinţată la iniţiativa regretatului Pavel (Paia) Blagoie.
Activitatea Căminului cultural în acea perioadă era foarte variată. Au fost organizate prelegeri pentru agricultori. Un viu interes în acea perioadă de început, de prosperitate şi progres, au avut cursurile pentru tractorişti, motociclişti şi pentru conducătorii de autovehicole. Solicitanţii acestor cursuri prin participările băneşti aduceau un frumos venit Căminului Cultural, din care s-au alimentat financiar şi alte activităţi culturale. Printre secţiile cele mai active au fost: orchestra de muzică populară şi distractivă, formaţia de dansatori, soliştii vocali şi instrumentişti, corul şi secţia de teatru. O colaborare pernamentă şi fructuoasă s-a desfăşurat cu Societatea culturală ,,Cultura”, îndeosebi cu fanfara. În acea perioadă, la nivel comunal s-au organizat anual trecerile în revistă a animtorilor culturali.
Căminul Cultural era conceput ca un centru, în jurul căruia s-a desfăşurat întreaga activitate social-politică şi culturală (spectacole de teatru, concerte, proiecţii cinematografice, serate literare, expoziţii de fotografii şi artă plastică, expoziţii de carte) şi alte activităţi distractive şi sportive.
De la 1 septembrie 1964, a fost trecut la Centrul Cultural din Panciova, la început ca şi conducător al Sectorului cultural-artistic (organizarea de spectacole de teatru pentru adulţi şi copii, concerte de muzică, spectacole de operă şi balet, concerte de muzică populară şi distractivă, expoziţii ale artiştilor plastici din ţară şi străinătate).
Între anii 1964 şi 1974, a organizat o sumedenie de manifestări cultural-artistice, prin care s-au perindat oaspeţi din România.
Prin anii 1974-75, a preluat conducerea Sectorului cinematografic, compus din două departamente: selectarea filmelor artistice şi documentare, alcătuirea repertorului pentru prezentarea lor în cele 4 cinematografe din oraş şi în 9 cinematografe ale căminelor culturale săteşti.
În acea perioadă a avut privilegiul de a viziona multe piese de teatru jucate pe scenele de teatru din Belgrad, Novi Sad, Subotica, Sombor, Vârşeţ, apoi să viziteze spectacolele prezentate în cadrul Festivalului de teatru din Belgrad, festivităţile muzicale de la Belgrad, precum şi alte proiecţii de film la Niš, Vrnjačka Banja şi altele.
În vara anului 1986 a ieșit la pensie.
În cei 35 de ani de activitate, întotdeauna a răspuns solicitărilor şi în timpul liber era prezent şi activ la realizarea unor activităţi de amploare, alături de mulţi entuziaşti pe tărâm cultural şi instructiv, atât în comuna Panciova, cât şi mai larg. A fost prezent în organismele cultural-instructive intercomunale din Banat, mai ales la organizarea celor două prestigioase manifestări culturale ale românilor bănăţeni: Festivalul de folclor şi muzică românească şi Trecerea în revistă a teatrelor de amatori a românilor din Voivodina.
Pentru rezultatele obţinute în angajamentele organizate multilateral, a fost de mai multe ori evidenţiat şi premiat: Candela de aur – premiul Comunităţii culturale la Panciova (1974); Insigna de aur – decernată de Comunitatea pentru cultură şi instrucţie a Serbiei (1976); Medalia pentru merite militare (1973); Placheta pentru merite la dezvoltarea amatorismului teatral (1972-1987).
Rezultatele obţinute şi recunoştinţele acordate au fost posibile datorită muncii şi eforturilor depuse cât şi a sprijinului şi înţelegerii în familie, precum şi a valoroaselor contribuţii ale colegilor şi colaboratorilor pe care i-a stimat şi i-a preţuit onorabil.
Slivia MĂRGAN
