Nicoleta Smac din Caraș-Severin: Mă bucur de fiecare miracol pe care ni-l oferă natura

„Cum să nu iubești natura și toate frumusețiile ei?” – se întreabă interlocutoarea noastră din această săptămâna, Nicoleta Smac, în vârstă de 29 de ani. În copilărie a îndrăgit natura. Se bucură de fiecare miracol pe care aceasta ni-l oferă și de fiecare moment, cum ar fi momentul în care înflorește teiul din fața casei: „Sunt dependentă de lucrurile acestea și de tot ce ține de natură. Iubesc și florile foarte mult. Îmi place să le îngrijesc. Le dăm puțină dragoste, dar ele ne oferă în schimb atât de mult”, afirmă Nicoleta.

Femeia s-a născut și a crescut la într-o zonă rurală, mai exact la Ticvaniu-Mare, județul Caraș-Severin, alături de familie și de oamenii care iubeau pământul. Mai mare decât iubirea era respectul ancestral trimis din generație în generație pentru aceasta sursă de hrană și, până la urmă, de viață. Toate acestea au făcut-o să iubească natura.

„Bunicii mei erau toți agricultori, iar tata inginer agronom. Mă bucur că acum pot duce tradiția mai departe. De mic copil am iubit satul pentru că, așa cum spunea Blaga, „veșnicia s-a născut la sat”. Nu am avut parte de vacanțe și de calătorii în copilărie. Erau alte vremuri dupa ’90, a fost greu pentru toată lumea. Nici nu am avut nevoie; aveam în schimb dealuri, un cer albastru, imens, un râu cu apă cristalină și aer curat din serile caniculare. Am avut libertatea de a cutreiera câmpurile de diminaeața până seara, de a culege flori sălbatice și de a ne împleti cununi din ele. La sat, în curgerea domoală a timpului, aveam timp atât pentru distracție, cât și pentru învățat și viață. Îmi plăcea, din copilărie, să ajut la muncile câmpului. Mereu îl rugam pe tata să mă ia cu el. Cu o astfel de moștenire nu aveam cum să aleg altceva.

Am urmat Facultatea de Horticultură de la U.S.A.M.V.B. Timișoara. Acolo am învățat să iubesc și mai mult plantele, să le îngrijesc așa cum trebuie.

Denis STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 27 februarie 2021