Au spus DA și în fața Lui Dumnezeu

Pentru păstrarea unui popor, cu siguranță, cel mai important lucru este limba, care nu se menţine doar prin învățarea limbii materne în școală.

În zilele noastre, cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, mass-media joacă un rol semnificativ în conservarea limbii. Totuşi, ceea ce este foarte important pentru fiecare om, indiferent de apartenența sa națională, este credința, care îl însoțește în diferite moduri, de la naștere până la moarte. Suntem martori ai diferitelor frământări sociale când religia și biserica au fost mai mult sau mai puțin prezente în viața oamenilor sau cel puțin în viața publică. Credința s-a păstrat, iar prin ceremoniile religioase s-a conservat și o parte din vocabularul unui popor. Românii din estul Serbiei sunt un exemplu veritabil de păstrare a limbii materne, în pofida imposibilității de a o învăța în școală sau de a asculta slujbele în limba maternă.
În ciuda numeroaselor probleme, în estul Serbiei se poate asculta astăzi slujba în limba română. Datorită acestui fapt, în unele localități, în fiecare duminică, la biserică se cântă în limba română şi se marchează evenimente din ciclul de viaţă al omului.
Un eveniment frumos, special și neobișnuit s-a desfăşurat în luna iulie a acestui an în comuna Kučevo, într-un loc numit Poiana Mare, care aparține satului Kaona. Mihajlo și Ljiljana Jovanović din Cerovice, care sunt căsătoriți de 48 de ani, au decis, așa cum spun ei înșiși, să se unească și în faţa lui Dumnezeu, deoarece, la vremea căsătoriei lor civile, ceremonia religioasă era foarte rară, chiar și în limba sârbă, ca să nu mai vorbim de limba română.
Căsătoria a fost oficiată de preotul Ial Buobu Lui într-un peisaj natural minunat, sub un cer senin și însorit, dar sub coroanele dese ale copacilor. Contopindu-se cu natura, Ljiljana și Mihajlo erau îmbrăcați în costume tradiționale. În prezența prietenilor, rudelor și, cel mai important, a copiilor, după aproape cinci decenii de viață în doi, şi-au unit destinele și în faţa lui Dumnezeu.

Jasmina GLIŠIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 33 din 17 august