Cu peste 1.000 de petreceri la bord, de la zile de naștere, majorate, nunți și botezuri, variate spectacole și festivaluri, anul acesta, sărbătorește 45 de ani de când a urcat pe scenă cu saxofonul în mâini. Prilej potrivit de a-l prezenta în paginile săptămânalului nostru, dar și de a se organiza un concert de marcare a acestui frumos jubileu, la care să celebreze alături de artiștii cu care a colaborat în toți acești ani. Modest și dedicat muncii sale, Ilia Vinu (născut în 1965) și-a făcut un nume printre muzicienii români din Banat, dovadă colaborările sale permanente cu artiști consacrați, dar și cu toate satele și orchestrele românești din zonă.
Virtuoz al improvizației, unul dintre marile sale atuuri, Ilia a descoperit saxofonul la o vârstă fragedă. Își trage rădăcinile din Coștei, un sat care l-a marcat profund încă din copilărie. Și-a petrecut multe dintre iernile și verile lungi la bunici, un sat care a fost pentru el o adevărată sursă de inspirație și energie. Activitatea culturală bogată din sat și prezența fanfarei i-au deschis calea spre muzică. „Viața mea era acolo”, își amintește el cu nostalgie, evocând momentele care l-au condus pe drumul muzicii.
Totul a început cu o simplă lingură de lemn. La vârsta de doar câțiva ani, Ilia imita sunetele muzicii folosind lingura, iar mama lui glumea spunând că din el nu va ieși muzician. Însă destinul i-a fost favorabil. În 1978, Ilia a primit primul său saxofon, iar acea noapte a fost una dintre cele mai emoționante din viața sa. „Nu am putut dormi toată noaptea, așteptând cu nerăbdare ca tata să aducă saxofonul”, povestește el cu zâmbetul pe buze.
Perioada formării sale ca instrumentist
În 1979, l-a cunoscut pe profesorul Mircea Iencea din Coștei, unde tânărul saxofonist și-a început cu adevărat studiile. De atunci, muzica a devenit viața lui. În 1980, a urcat pentru prima dată pe scena festivalului de la Uzdin.
,,Pentru prima dată pe scena festivalului am apărut în anul 1980, la ediția de la Uzdin, unde cântam împreună cu Societatea Cultural-Artistică ,,Petru Albu” (astăzi ,,Luceafărul” din Vârșeț). De aceea am pus ca reper anul 1980, ca începutul meu, și iată că de atunci au trecut 45 de ani. Nu voi uita niciodată emoțiile pe care le-am avut la acea ediție a festivalului și atunci s-a pornit o ploaie. În loc să participăm, am așteptat câteva ore până s-a mutat toată tehnica pe scenă, iar eu aveam niște emoții copleșitoare”, transmite el.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 11 din 15 martie 2025
