Angela Giurca este o tânără talentată și creativă, studentă la două facultăți paralel. Cu toate că este studentă în anul III la Universitatea ,,Singidunum” din Novi Sad, departamenul IT și în 2025 s-a înscris la Facultatea de Filosofie, Departamentul de Limba și Literatura Română cu Spaniolă, pasiunea și munca care îi aduc plăcere și satisfacție rămân pirogravura sau arta decorării lemnului. Despre sine afirmă că îi place să citească, să descopere lucruri noi și să se dezvolte mereu, iar timpul liber îl petrece cu prietenii sau lucrând la pasiunile ei. Pe lângă pirogravură, creează lumânări în diferite modele, culori și tipuri de ceară – parafină sau soia – fiecare cu un strop de creativitate și suflet.
Ce rol ocupă arta decorării lemnului în viața ta?
Arta decorării lemnului este o parte importantă din identitatea mea creativă. Pentru mine este mai mult decât un hobby – este o formă de liniște, de exprimare personală și de echilibru. Prin pirogravură reușesc să mă desprind de agitația zilnică și să transform un material simplu, natural, într-o poveste cu suflet. Este un spațiu al meu, în care pot fi sinceră și liberă.
De unde și cum s-a născut această pasiune și dragoste față de pirogravură?
Pasiunea a apărut treptat, din dorința de a crea ceva durabil și cu suflet. Am fost mereu atrasă de tot ce înseamnă creație – de la realizarea schițelor și desenul pe pânză, până la lucrările handmade, inclusiv pirogravura și alte forme de artă. M-au fascinat dintotdeauna obiectele care spun o poveste. Când am descoperit pirogravura, ideea de a „desena” cu focul și de a lăsa urme definitive în lemn m-a captivat pe deplin. Această combinație dintre fragilitate și permanență m-a cucerit complet.
Povestește-ne despre prima ta experiență…
Prima mea lucrare a fost realizată cu mult entuziasm, dar și cu multă teamă. Îmi cumpărasem o bucată de lemn pe care am testat fiecare accesoriu al pirografului; acel lemn îl păstrez și astăzi ca amintire. Nu știam exact cum va reacționa materialul, iar fiecare atingere a pirografului părea o decizie definită. A fost o lucrare imperfectă, dar extrem de valoroasă pentru mine. A fost momentul în care am înțeles că greșelile fac parte din proces și că fiecare lucrare este, de fapt, o lecție.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 6 din 7 februarie 2026
