Anda Petrache este o prezență activă în domeniul creației poetice și al artelor vizuale, cu un parcurs care reflectă îmbinarea dintre pregătirea profesională riguroasă și preocuparea constantă pentru expresia artistică. Prin implicarea în cenacluri literare, colaborări media și participarea la proiecte culturale, aceasta și-a construit treptat un profil creator coerent, afirmându-se prin volumele publicate, participările la expoziții și contribuția la promovarea valorilor literare contemporane.
S-a născut la 20 decembrie 1966, în comuna Pietroasele, județul Buzău.
Locuiește în București. A absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” Sibiu, promoția 1989. Și-a continuat studiile la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” și la Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Management. A absolvit cursurile masterale și doctorale ale Universității Naționale de Apărare „Carol I” în anul 2007, respectiv 2011. Este ofițer în rezervă, cu gradul de colonel, din anul 2019.
Este membru al Cenaclului Literar „Octav Băncilă” al Cercului Militar Iași, colaborator al postului de radio Radio Romantic Iași și al Cenaclului Literar-Artistic „Dor de Infinit”, București. Din anul 2024 face parte din Societatea Scriitorilor Români, iar din 2025 din Liga Scriitorilor Români, Filiala București – Ilfov. A participat la mai multe concursuri literare, unde a câștigat diferite premii și trofee.
De asemenea, pictează. A participat la mai multe expoziții colective în București și în Iași. A avut expoziții personale în anii 2021 și 2023, la București, și în anul 2024, la Iași.
A publicat poezii în revistele Editurii „Cervantes”, în revista „Universul Literar-Artistic Dor de Infinit”, în Revista Internațională de Literatură, Cultură și Artă „Grai Românesc”, în revista de cultură „Steaua Dobrogei”, editată de Asociația Scriitorilor din județul Tulcea „AEGYSSUS”. Totodată, a publicat poezii în revista „Orizont Cultural Ieșean”, în revista de cultură „Caiete Silvane” și în revista „Boem@” şi în mai multe antologii ale editurilor „Cervantes”, „Liric-Graph”, „OrhiDeea”, „Art Creativ”, „eCreator”, precum și în antologii coordonate de alți autori.
În 2023 a ieșit de sub tipar primul său volum de poezii, „Culori de gânduri”, Editura „Liric Graph”. În anul 2024 au apărut încă trei volume de versuri: „Poteci către vise”, „Floarea de ciulin” – Editura „Scriitorilor Europeni” și „Un sărut în plină iarnă” – Editura „Cervantes”.
Povestiți-ne despre începuturile dumneavoastră în literatură și artă. Cum ați descoperit poezia și pictura și ce v-a determinat să urmați această cale creativă?
Pasiunea mea pentru literatură a început de când am învățat să scriu. Nu știu exact; cred că este un dar. Îmi amintesc că domnul învățător îmi lua caietul cu temele și mergea să citească ceea ce scrisesem altor colegi din clasele mai mari. Prima mea poezie a fost publicată în revista „Cutezătorii”, în anul 1980. Am avut șansa, pe parcursul instruirii mele, să întâlnesc dascăli pricepuți și talentați, să mă bucur de extraordinara lor pregătire, dedicare și gentilețe, precum și de atenția, îndrumarea și încurajarea lor. Le sunt recunoscătoare pentru acest lucru. Am scris sporadic în perioada liceului, pentru a-mi descărca emoțiile, pentru colegi sau poezii cu tentă patriotică. Anii de școală militară, profesia și, ulterior, familia și copiii mi-au acaparat atenția și timpul, iar doar din când în când mai făceam însemnări într-o agendă, pe care am regăsit-o recent, acasă, la părinți.
Cât despre pictură, sunt autodidactă. Am început să pictez în urmă cu aproape șase ani. Nu am știut niciodată că pot să pictez. Îmi plăcea să desenez, chiar dacă o făceam doar ocazional.
Activitatea profesională – ca ofițer de carieră – și viața de familie mi-au ocupat constant timpul, într-un mod pe care l-aș numi inegal. Viața personală a rămas, de cele mai multe ori, pe plan secund. Apoi a venit pandemia… Lunile acelea de izolare ne-au pus pe toți la încercare. Am început să desenez, însă desenele nu mi-au fost suficiente. Lipsea culoarea. Nu era mulțumitor, așa că am început să pictez. M-am simțit asemenea unui patinator pe gheață. Era uimitor ce descopeream că pot să fac. Și am continuat. Provocarea era mare, iar fiecare tablou devenea o mică victorie. Am ascultat sfaturile primite, m-am documentat și am învățat singură ce înseamnă culoarea, lumina și umbrele într-un tablou, astfel încât să îmi păstrez originalitatea.
Cum influențează experiența militară și parcursul academic profund modul în care abordați poezia și pictura?
Experiența militară și formarea mea profesională cred că influențează în mare măsură modul în care mă organizez și abordez cele două pasiuni. Le respect și le îndrăgesc pe amândouă, în egală măsură. Consider că este important bagajul de cunoștințe, deprinderi și cuvinte pe care le folosim în exprimare, aspect care ține, în același timp, și de cultura generală acumulată.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul dublu 15-16 din 11-18 aprilie 2026
